Festivalul “Drumul Lemnului”, la debut

La Câmpulung Moldovenesc a început sâmbătă, 8 octombrie, prima ediţie a Festivalului ”Drumul Lemnului”, parte a proiectului amplu „Drumul Lemnului”, iniţiat în parteneriat de CJ Suceava şi Primăria municipiului Câmpulung Moldovenesc şi finanţat în cadrul Programului Operaţional (POR) 2007-2013, operaţiunea „Dezvoltarea şi consolidarea turismului intern prin sprijinirea promovării produselor specifice  şi a activităţilor de marketing specifice”.

Obiectivul proiectului îl reprezintă dezvoltarea turismului şi mărirea vizibilităţii judeţului ca destinaţie turistică, prin promovarea civilizaţiei lemnului în Bucovina. Proiectul include mai multe localităţi, turiştii care vor parcurge „Drumul Lemnului” urmând a familiarizaţi şi conştientizaţi de importanţa şi rolul pădurii.

Potrivit precizărilor făcute anterior de Gheorghe Flutur, contribuţia Primăriei Câmpulung Moldovenesc este de 16.200 de lei, Consiliul Judeţean urmând să participe cu suma de 8.100 de lei.

Din raţiuni economice, dar pentru a nu se renunţa la o altă manifestare, deja tradiţională în municipiu, Festivalul „Drumul Lemnului” a asimilat în acest an şi „Târgul Lăptarilor”.

Cele două evenimente aparent diferite s-au îmbinat însă perfect datorită faptului că ambele activităţi sunt specifice de secole câmpulungenilor, astfel că ansamblul manifestării a reuşit în final să redea un tablou mai complet al tradiţiei locului.

Din cauza vremii, primele ore ale festivalului au avut un public mai puţin numeros decât se aşteptau organizatorii. Printre oaspeţii festivalului au ţinut să se afle, încă de la debut, o delegaţie a Consulatului Ucrainei la Suceava, dar şi reprezentanţi ai partidelor politice şi oameni de afaceri.

Colţul grătarelor

Toţi cei prezenţi au apreciat însă faptul că de această dată Primăria Câmpulung a găsit o soluţie organizatorică mai eficientă şi civilizată, astfel încât festivalul propriu-zis să nu fie invadat de amănunte fără legătură cu tema.

Evenimentul a fost organizat pe stadionul municipiului, unde spaţiul a fost suficient şi a permis organizarea separată a standurilor cu grătare şi tot felul de alte produse nelipsite la bâlci, astfel că standurile cu produse cu adevărat tradiţionale au fost mai bine puse în valoare. Totodată, prin această formulă organizatorică nu a mai fost perturbată circulaţia pe DN 17 în centrul urbei şi nu au mai fost intoxicaţi locuitorii blocurilor centrale şi instituţiile din jur cu mirosuri de mâncare şi cu zgomot excesiv în timpul concertelor.

Distracţii pentru toţi

Chiar dacă festivalul a avut ca vedete specialiştii lemnului şi gospodarii crescători de animale ori procesatorii laptelui, organizatorii au încercat să ofere atracţii diverse publicului. Au fost amenajate mici stâne, au existat locuri în care meşterii lemnari au putut fi văzuţi la lucru, au fost expoziţii de linguri, ceramică şi alte obiecte folclorice, standuri cu cai, vite, chiar şi cu iepuri şi păsări de rasă. Pentru amatorii de plimbare cu mocăniţa, trenuleţul gata de plecare a fost instalat pe pista de atletism a stadionului, iar pentru amatorii de concerte gratuite a fost pregătit un amestec de muzică populară şi evoluţii ale vedetelor iubite de tineri.

Printre numele grele din muzică pe care organizatorii le-au pregătit ca surprize la festival s-au aflat Paula Seling, Marius Bratu, Fără zahăr, Direcţia 5.

Au fost expuse şi utilaje forestiere, dar şi un autoturism Dacia Duster, despre care s-a spus că a devenit marca preferată a lemnarilor din zonă.

Standurile de produse tradiţionale au reprezentat atât procesatorii de lapte, care au etalat sortimente diverse de brânzeturi, cât şi producătorii de miere, siropuri şi dulceţuri naturale, dulciuri şi produse de panificaţie, plante medicinale, vinuri şi alte băuturi din fructe, precum şi fructe şi legume proaspete şi cobze de păstrăv afumat.

Vizitatorii standurilor au avut numai cuvinte de laudă despre calitatea produselor, dar s-au arătat surprinşi de faptul că expozanţii nu au fost deloc generoşi cu mostrele pentru degustare gratuită, dar şi de preţurile destul de mari ( 40 de lei kilogramul de şvaiţer, 26 de lei caşcavalul, 11 lei un cozonac).

„Carul Mare”

Toate piesele realizate din lemn expuse la festival au fost de această dată autentice, tradiţionale şi au uluit publicul prin frumuseţe, ingeniozitate şi simplitate. Printre acestea s-au numărat linguri, instrumentar pentru stâne, basoreliefuri şi alte piese de dimensiuni mici, dar şi jgheaburi-adăpătoare cioplite din buşteni întregi, căruţe şi sănii în mărime naturală sau ornamentale, realizate din lemn. Cel mai impresionant exponat a fost însă un car uriaş din lemn, mare cât o cameră. Obiectul este o replică de dimensiuni extinse după un car similar folosit la cărat butoaiele de vin, vechi de patru secole, aflat la Muzeul „Arta Lemnului”.

Ideea i-a venit câmpulungeanului Aristotel Erhan, un cunoscut făuritor de buciume şi mare iubitor de tradiţii bucovinene, şi a fost pusă în practică de meşterul cioplitor Gavril Crăciunaş din localitate. Deşi o piesă de asemenea dimensiuni nu poate fi utilizată decât în scop ornamental sau ca piesă de muzeu, pentru „Carul Mare” au existat solicitanţi dispuşi să ofere pe loc 1.000 de euro. Meşterii au susţinut însă că a fost deja cumpărat de un câmpulungean. Deşi autorii lucrării nu au vrut să dezvăluie numele cumpărătorului şi suma oferită de el, printre participanţii la festival s-a lansat ipoteza că misteriosul cumpărător ar fi liderul local al PD-L, Gheorghe Niga, care ar fi fost dispus să plătească 3.000 de euro pentru car.

„Carul Mare” a stimulat şi imaginaţia mai marilor oraşului. Primarul Gabriel Şerban şi viceprimarul Mihăiţă Negură au spus că obiectul ar putea fi asemuit cu Câmpulungul şi au încercat împreună, simbolic, să îl urnească, demers care s-a dovedit deloc uşor.

Meşterii de aur

Nu doar autorul carului gigant, Gavril Crăciunaş, şi-a etalat îndemânarea în faţa publicului. Maestrul Ion Maftei, sculptor cunoscut în toată Europa, a început o nouă creaţie chiar la standul său de la festival, folosind cu uluitoare îndemânare un moto-fierăstrău obişnuit.

Un alt meşter, Simion Forminte, a arătat că, la 72 de ani, mânuieşte barda cu forţa unui june şi făureşte cu precizie orice din lemn cioplit, inclusiv bârnele grele pentru casă ori bucăţi fine de draniţă. „Fac asta din clasa a patra. Atunci m-a luat tata şi mi-a zis că trebuie să învăţ, pentru că dacă înveţi meserie, vei înflori. Mare dreptate a avut. Toată viaţa, chiar dacă am avut şi slujbe la stat, am putut mânca o pâine mai bună pentru că am cioplit lemn. Barda mi-a fost baza. Acum nu se mai poate trăi din asta, chiar de eşti priceput. Nu mai are lumea bani şi nu prea mai sunt comenzi. Nici lemn bun nu prea mai este. De exemplu, ca să despici draniţa manual, nu merge orice lemn, trebuie unul anume, care acum nu mai este decât prin codrii seculari. S-au schimbat vremurile, dar tot nu putem lăsa meşteşugul de la părinţi să se piardă”, a conchis bătrânul meşter câmpulungean.