Fundaţia umanitară „Proiecte Limburg România” din Vatra Moldoviţei a ajutat câţiva copii din cartierul Iţcani, copii care au rămas fără haine, rechizite, după ce apele deversate de Sistemul de Gospodărire a Apelor (SGA) de la barajul Lipoveni, pe 7 septembrie, le-au distrus tot ce aveau prin casă.
Ioana Maria Crişu, elevă în clasa a V-a, Mihaela Beatrice Crişu, elevă în clasa a III-a, şi Lenuţa Gălătuş, elevă în clasa a VIII-a, nu au putut să meargă în primele zile de şcoală pentru că apele le-au luat tot. „Nu mai avem nici caiete, nici ghiozdane, nici haine. N-am avut cu ce să ne îmbrăcăm şi să mergem la şcoală. Sunt mai mulţi copii în situaţia noastră”, ne-a povestit Lenuţa Gălătuş.
Rămaşi pe drumuri
Casa în care locuiesc aceste fetiţe, dar şi fraţii lor, împreună cu părinţii, în total nouă suflete, este în prag de prăbuşire. Copiii dorm pe la rude, în timp ce părinţii se înghesuie într-un hol. Nu le-a mai rămas nimic. Toată curtea este plină de mâl, haine şi aşternuturi aruncate pe gard, în speranţa că după ce se usucă vor putea fi folosite. În zadar. Familia lui Victor Gălătuş, formată din patru persoane, şi familia Irinei Crişu, formată din cinci membri, au promisiuni de la Primăria Suceava că li se va repartiza o locuinţă socială. „Apa ne-a luat tot ce am avut. A distrus tot. Nu mai avem nimic. Stăm în casă nouă persoane. Cumnata are patru copii, este văduvă, nu are nici un venit. Dormim toţi pe un hol, dar nu mai putem pe udeala asta. Totul este ud. Ne-am îmbolnăvit. Nici eu nu am serviciu, doar soţul are serviciu”, ne-a spus, printre lacrimi, Lăcrămioara Gălătuş, mamă a doi copii.
Această familie s-a plâns că a luat bani din bancă, cu care şi-a cumpărat cele necesare prin casă, mobilă, haine şi rechizite pentru copii. O greşeală umană, pe care, deocamdată, vinovatul nu vrea să şi-o asume, le-a distrus tot în câteva clipe.
Mai au nevoie de ajutor
Un reprezentant al Fundaţiei umanitare „Proiecte Limburg România” din Vatra Moldoviţei - organizaţie româno-olandeză non-profit, Ancuţa Negură, a trimis câteva lucruri pentru copiii afectaţi de ape, dar nu este suficient. Sunt câteva zeci de elevi care nu merg la şcoală pentru că nu au cu ce.
Maria Crişu ne-a spus că mai are un frăţior mai mic, în vârstă de 5 ani, Constantin, care a fost salvat în ultimul moment de sora lor mai mare – Alexandra, elevă în clasa a IX-a, care şi-a dat seama de pericolul în care se afla micuţul la venirea apelor. „Norocul lui a fost că s-a dus sora mea după el şi l-a scos afară. Ne-am speriat, am fugit din casă şi uitasem de el. Acum este bine, dar a rămas şi el fără hăinuţe”, a povestit minora.
(14 sep 2011, 11:10:24
La o ciocolată sau o pereche de papuci .. noi
Părinţi ce nu le cumpără şi nu că au vreo vină
Vina e la ei , la societate , la noi
Copii ce rod cartofi visând .. şi la altceva
Ce plâng fiindcă n-au , la şcoală , ghiozdănel
Visează şi plâng fiindcă visul , cineva
I-l va confisca , şi n-are putere să ţină de el
Aceeaşi ciorbă lungită cu ciorba de ieri
Mereu cu tremur în voce , mereu pâine cu margarină
Mereu adăugându-şi alte ( noi ) dureri
La destinul ce i-a condamnat .. fără nici o vină
Cu ochii’nchişi micuţul ,, vede ’’ munţi de mâncare
Şi-şi imaginează că va fi altfel .. când va fi el mare