Câmpulungenii vor să intre în Cartea Recordurilor cu un „ţol de cârpe” rustic

Un ONG şi-a propus să îi facă şi pe locuitorii din Câmpulung Moldovenesc posesori ai unui record mondial original, chiar dacă despre Câmpulung Moldovenesc, un orăşel montan cu mai puţin de 20 de mii de locuitori, se spune tot mai des că este amorţit sau adormit din punct de vedere civic şi cultural. Chiar intelectualii locului vorbesc adesea cu amărăciune despre oraşul lor ca despre ”locul în care nu se întâmplă nimic”. Localnicii par resemnaţi cu acest statut, dar dintre ei apar uneori oameni cu iniţiativă şi idei interesante.

Şapte iubitori ai Câmpulungului au fondat o asociaţie numită „Amicii Bucovinei” şi s-au decis să dezmorţească măcar spiritul competitiv şi mândria localnicilor, să le arate că şi ei pot face lucruri extraordinare, dacă îşi unesc forţele şi îşi doresc să realizeze ceva pentru localitatea lor. Lor li s-au alăturat, mai timid la început, alţi localnici şi acum se conturează primul proiect cu adevărat impresionant: propulsarea Câmpulungului în Cartea Recordurilor.

„Amicii Bucovinei” nu şi-au propus fabricarea vreunui cârnat uriaş sau a altor delicatese gigant, ci au o idee mai interesantă, care poate pune în valoare şi una dintre activităţile vechi, tradiţionale. Este vorba despre un covor rustic uriaş, dintre cele ţesute manual din textile tăiate, numite încă popular ”ţol de cârpe” sau „ţol de codiţe”. Ambiţioşii membri ai asociaţiei şi-au propus ca obiectul rustic să aibă nu mai puţin de 12 km lungime, similară cu a Câmpulungului de la o intrare în oraş la cealaltă, realizare pe care ar trebui să o finalizeze în decurs de un an, cu ajutorul gospodinelor pricepute din localitate.

„Ţolul de cârpe”, ţesut de bunicile care ţin la tradiţii

Ţesutul preşurilor rustice de acest gen este o activitate des practicată de femeile din zonă în trecut, mai ales în perioadele friguroase. Chiar dacă obiectele obţinute erau şi sunt încă de uz curent, „de toată ziua”, pe post nu de preşuri obişnuite şi deloc de mare preţ, asta nu înseamnă că afacerea lor nu era un meşteşug complicat şi obositor. Covoraşele erau ţesute în trecut ca metraj, în războiul de ţesut din lemn de acasă sau pe rame de lemn speciale. Firele de urzeală utilizate în acest caz erau mai groase decât la covoarele înflorate de lână. Gospodinele foloseau fire de bumbac sau chiar sfoara de cânepă pentru urzeală, poziţionată mai rar.

Meşteşugul este încă practicat, atât de bunicile care ţin la tradiţii şi se pricep, cât şi de tinere amatoare de artizanat modernizat, care consideră vechea idee a ţolului de cârpe o găselniţă foarte decorativă. Printre firele de urzeală, pentru a se realiza un astfel de covoraş, nu se folosesc fire de lână sau alte „aţe” toarse, ci un material special pregătit, cordoane înguste de material textil de culori diferite, care prin îmbinare ordonată sau aleatorie conferă covoraşului aspectul special, fără a fi costisitoare. Aşa-zisele „codiţe” sunt mai greu de obţinut decât covoraşul ţesut şi implică o muncă îndelungată. Practic, bucăţile de material textil subţire, precum hainele mai vechi sau pânzeturile, sunt tăiate pe rând în fâşii care sunt depănate în gheme şi cusute între ele. Cordoanele lungi obţinute astfel reprezintă materialul care va fi ţesut şi va alcătui „feţele” covoraşului.

Potrivit precizărilor unuia dintre membrii ONG-ului, câmpulungeanul Cătălin Murariu, pentru asociaţia câmpulungeană dornică să stabilească un record cu un asemenea covoraş, nu doar realizarea lui va fi o provocare, pentru că este tehnic imposibil să fie făcut dintr-o singură bucată, dar şi simpla depozitare până la omologarea recordului poate reprezenta un obstacol. Procurarea materialelor necesare şi manopera în sine vor necesita găsirea altor soluţii, dar iniţiatorii proiectului nu se dau bătuţi.

”Preşedinta asociaţiei, logopedul ieşean Carmen Grigoraş, este o persoană tenace şi are sprijinul nostru total. Există o colaborare bună cu autorităţi locale şi cu agenţi economici din zonă şi suntem siguri că vom reuşi, cu ajutorul lor şi al altor firme interesate, inclusiv cu sprijinul multor câmpulungeni deschişi faţă de astfel de idei, să ducem la bun sfârşit acest proiect”, ne-a mărturisit Murariu.