Printează articolul
Trimite e-mail
În judeţul Suceava, luna trecută, 16 oameni s-au ales cu o nouă boală în timp ce se aflau pe patul de spital, arată datele Direcţiei de Sănătate Publică (DSP) Suceava. Specialiştii acestei instituţii spun că, statistic, procentul infecţiilor nosocomiale, adică a celor contractate pe perioada internării, este de 0,18% din numărul total de persoane externate, de 8.700, dar, în realitate, acesta este mult mai mare. Potrivit responsabililor DSP, evidenţele oficiale nu reflectă adevărata situaţie, întrucât infecţiile intraspitaliceşti nu sunt raportate de teama consecinţelor pe care le-ar putea avea recunoaşterea lor.
Este vorba, pe de o parte, de riscurile pentru doctori, mergând de la amendă până la acuzaţia de culpă medicală, iar pe de alta de riscurile pentru directorii unităţilor sanitare, care îşi pierd posturile dacă le declară.
Pentru că nu sunt încurajaţi să raporteze infecţiile nosocomiale, deşi acestea sunt normale şi se întâlnesc în orice spital din lume, indiferent cât de performant ar fi, medicii şi managerii preferă să le ascundă, favorizând astfel apariţia altora, cu consecinţe mai grave.
Majoritatea infecţiilor noscomiale, întâlnite la Pediatrie
Infecţia nosocomială este infecţia dobândită de pacient în cursul spitalizării pentru o altă afecţiune (contaminarea virală sau bacteriană anterioară internării, cu manifestare clinică intraspitalicească nu reprezintă o infecţie nosocomială), cel mai adesea manifestată clinic pe parcursul internării actuale, dar posibil şi după externare.
Incidenţa maximă a acestor infecţii este în serviciile de reanimare şi în cele de chirurgie, unde şi rata de deces este mai ridicată.
În februarie, din cele 16 cazuri raportate la DSP, majoritatea erau infecţii respiratorii, întâlnite în secţiile de Pediatrie. Restul au fost infecţii digestive, de plagă chirurgicală şi urinare. ”A fost vorba de cazuri sporadice, izolate, corect raportate, diagnosticate şi tratate”, a subliniat directorul medical al Direcţiei de Sănătate Publică Suceava, dr. Cătălina Pascal.
Sistemul nu îi încurajează pe managerii de spitale să le declare
Dacă ar fi să ne luăm după aceste statistici, spitalele din judeţ ar fi mai bune decât cele din Statele Unite, de exemplu, unde cifrele sunt de zece ori mai mari. Realitatea este însă că, în alte ţări, raportarea infecţiilor nosocomiale este literă de lege, pe când la noi acestea se ascund de teama unor aşa-zise repercusiuni, chiar dacă se ştie că acestea reprezintă de fapt o fatalitate, neputând fi evitate nicăieri în lume, în ciuda profesionalismului actului medical.
În ceea ce-i priveşte pe doctori, aceştia nu raportează din frică, prudenţă, dintr-un exces de autoprotecţie, dar şi din cauza unor „scăpări”, ca urmare a activităţii intense. La rândul lor, managerii de spitale sunt nevoiţi să raporteze cât mai puţine cazuri pentru a nu-şi pierde posturile. Şi asta, deoarece procentul infecţiilor nosocomiale este unul dintre indicatorii din contractul de management pe baza căruia sunt angajaţi şefii unităţilor sanitare şi care contează atunci când se evaluează activitatea directorului şi se decide păstrarea lui în funcţie.
Ascunderea infecţiilor nosocomiale favorizează apariţia altora
Cu alte cuvinte, managerii sunt obligaţi să nu depăşească parametrii la care se obligă prin contractul de management, altfel li se scad puncte şi îşi pierd mandatul.
Ascunderea infecţiilor nosocomiale favorizează însă apariţia altora (în lipsa raportărilor, cauzele nu pot fi depistate), cu consecinţe mai grave atât în plan medical, cât şi în plan economic, în condiţiile în care pacientul necesită un tratament suplimentar, iar durata de spitalizare se prelungeşte.
În ianuarie, 22 de oameni au dobândit pe parcursul internării în spitalele sucevene o nouă boală.
