O parte dintre copiii bolnavi din judeţ, care nu sunt internaţi în centre de plasament, nu sunt instituţionalizaţi, sunt ajutaţi la domiciliu de cele patru echipe mobile, compuse din logopezi, psihologi, asistenţi sociali, kinetoterapeuţi.
„Salvarea” pentru aceşti minori, care se luptă cu viaţa lângă părinţi de multe ori neinstruiţi, care nu ştiu ce să facă cu ei în momente critice, vine de la specialiştii Direcţiei de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Suceava, care sunt organizaţi în patru echipe mobile, cu puncte de lucru la Suceava (cu sediu la Protecţia Copilului), parterul Centrului de Servicii Comunitare Fălticeni, la parterul Centrului de Servicii Comunitare Gura Humorului şi într-un spaţiu pus la dispoziţie de Spitalul de Psihiatrie Cronici Siret.
Singuri, bolnavi, au nevoie de ajutor acasă
Pe lângă copiii cu dizabilităţi care locuiesc alături de părinţii lor şi care simt dragostea acestora, dar au nevoie de specialişti pentru a face progrese, sunt şi foarte mulţi copii bolnavi, dar singuri, lipsiţi de afecţiunea celor mari, sunt copii obligaţi să crească şi să se educe lângă rude de grade diferite, lângă vecini sau chiar lângă străini.
Statisticile arată că peste 300 de copii bolnavi sau ai căror părinţi au plecat la muncă în străinătate şi şi-au lăsat minorii în grija vecinilor beneficiază în acest moment de servicii specializate la domiciliu, oferite de echipele mobile. Specialiştii se vor ocupa, timp de trei ani, de aproximativ 150 de copii cu dizabilităţi şi părinţii acestora, 90 de copii lipsiţi de grija ambilor părinţi, în situaţia în care aceştia sunt plecaţi la muncă în străinătate, şi 75 de copii cu părinte unic susţinător al familiei monoparentale plecat la muncă în străinătate.
Tulburări de vorbire
Este şi cazul unei fetiţe în vârstă de aproape 10 ani, din zona Humor, care se încadrează în gradul de handicap mediu. Minora, care este în clasa a III-a, are tulburări de vorbire şi prezintă o deficienţă mintală uşoară. „Gândirea ei este concretă, practică, cu limitări la rezolvări de tip mecanic. Memoria este slab exersată şi prezintă o fidelitate scăzută. Atenţia este redusă, având o slabă putere de concentrare. Vocabularul este lacunar şi se rezumă la cuvintele uzuale şi frecvente tulburări de articulare”, este părerea logopedului, care lucrează cu minora şi care încearcă să o ajute să comunice mai uşor cu cei din jur.
După ce a început să lucreze cu echipa mobilă, deja se văd progresele minorei, atât la şcoală, cât şi în familie.
Crescută de străbunică, după plecarea mamei şi a bunicilor peste hotare
Un alt caz este şi cel al unei fetiţe, în vârstă de 9 ani, a cărei mamă este plecată în străinătate, dar care nu se interesează de soarta copilului. Minora este crescută de străbunică, pentru că inclusiv bunicii sunt plecaţi în străinătate. Fata nu îşi cunoaşte tatăl.
Psihologul care se ocupă de acest caz este de părere că fetiţa este dezvoltată normal din punct de vedere fizic, dar cu perturbări în ceea ce priveşte evoluţia sa psiho-socială. „De aproape cinci ani, fetiţa nu şi-a văzut mama. S-a făcut propunerea pentru adopţie de către bunici, pentru crearea unei stabilităţi psiho-sociale. Actele necesare demersului de adopţie sunt în lucru în momentul de faţă”, a mai completat psihologul care se ocupă de acest caz.
De zece ani, echipa mobilă, la Suceava
În anul 2001, s-a înfiinţat la Suceava prima echipă mobilă. Abia după şapte ani, pe baza proiectului PHARE „Transfer competenţe, Formare Abilităţi – extindere echipa mobilă”, în valoare de 212.670 euro, din care 26.500 euro este contribuţia Consiliului Judeţean Suceava, echipa mobilă s-a extins şi în Siret, Gura Humorului şi Fălticeni. Statisticile arată că Suceava este singurul judeţ din ţară în care funcţionează patru echipe mobile. Purtătorul de cuvânt al Direcţiei de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Suceava, Liviana Enea, care este şi asistent financiar al proiectului „Extindere echipa mobilă”, ne-a spus că proiectul urmăreşte preîntâmpinarea abandonului şi a instituţionalizării copiilor, crearea de reţele sociale suport la nivelul instituţiilor abilitate, dar şi armonizarea comunicării dintre membrii familiei şi copii. „Fiecare echipă mobilă se ocupă de peste 100 de copii. Specialiştii (logoped, psiholog, asistenţi sociali, kinetoterapeut) fac vizite de cel puţin două ori pe lună la copil acasă şi le lasă părinţilor, unde este cazul, obiecte şi instrumente necesare terapiei individuale pentru minor. Unii copii sunt născuţi cu dizabilităţi şi se luptă cu viaţa lângă părinţii lor, care, de multe ori, nu ştiu cum să-şi ajute copiii aflaţi în suferinţă şi au nevoie de sfatul specialiştilor”, a completat Liviana Enea.
( 7 mar 2011, 09:14:38