În slujba artei, de peste 35 de ani

Iubeşte desenul, culorile, pictura, colajul, tapiseria, frumosul în general. Dar, poate, cu mult deasupra acestei pasiuni pentru artele frumoase, este dragostea pentru copii, pasiunea cu care lucrează cu elevii ei, şi nu de ieri de azi, ci de peste 35 de ani de activitate didactică. Respectată şi iubită de colegi şi de elevi, deopotrivă, profesoara Paula Aurelia Adrieş surprinde chiar de la prima întâlnire, prin pasiunea cu care vorbeşte despre cercul ei de pictură, înfiinţat prin anii ’80, la Şcoala Generală cu clasele I – VIII Bosanci, locul în care armonizează cu copiii, în care creează, locul care i-a adus cele mai mari satisfacţii profesionale.  

„Mă văd doar desenând şi pictând”

În prag de pensionare, deşi chipul nu o trădează, profesoara Paula Adrieş a venit pe meleaguri sucevene, respectiv la Bosanci, în anul 1975, prin repartiţie, după terminarea Facultăţii de Arte (Desen) Iaşi, secţia pedagogie. Nu a trădat niciodată locul care i-a adus cele mai mari satisfacţii profesionale, şcoala din Bosanci, unde predă desenul, respectiv educaţie plastică.

Dincolo de talent, profesoarei i-a plăcut mereu să experimenteze, să facă lucruri noi, creative, care să îi atragă pe elevii ei spre artă. Profesoara îşi aminteşte cu drag de anii copilăriei şi, spune ea, „mă văd doar desenând şi pictând, sub ochii critici ai mamei. M-a încurajat mereu. Ea a fost profesoară de rusă, dar nu ne-a învăţat pe noi, pe mine şi pe fratele meu, limba rusă, pentru că, spunea ea, <nu vreau să aveţi accent>”. I-au rămas în suflet şi profesorii din facultate, despre care îşi aminteşte cu drag. “Nu pot să-l uit pe profesorul Constantin Radinschi, cu care am făcut decorativă, profesorul Bartoc, de la care am învăţat compoziţia, sau profesorul Teodorel cu care am făcut desenul tehnic. Fiecare dintre ei şi-a pus, într-un fel, amprenta pe ceea ce aveam să devin mai târziu, dascăl pentru generaţii şi generaţii de copii foarte talentaţi”, ne-a povestit Paula Andrieş.

„Sunt prea importante pentru mine şi nu vreau să mă despart de ele”

În primii ei ani de învăţământ, profesoara Andrieş a pictat câteva zeci de tablouri, peisaje, compoziţie, ulei pe pânză. Locuia în gazdă în Bosanci şi picta într-o cămăruţă mică, unde, de-altfel, lua şi masa cu familia, într-un spaţiu destul de strâmt şi inadecvat pentru un atelier de pictură. Toate acele tablouri le păstrează până astăzi. Nu a vândut nici unul dintre ele, pentru că, spune ea, „sunt prea importante pentru mine şi nu vreau să mă despart de ele. Le voi lăsa moştenire fiului meu, nepoţelei, care cred că are talent la desen, şi le va preţui”.

Paula Andrieş îşi alege cu atenţie culorile, preferându-le pe cele calde, naturale, deoarece natura este cea care o inspiră în tot ceea ce face.

După şase ani în care a pictat şi acasă, profesoara s-a dedicat exclusiv şcolii şi elevilor ei, lucrând ore în şir, după programa şcolară, la cercul de pictură amenajat la şcoala din Bosanci.

Tehnica tapiseriei tradiţionale

Cu elevii din Bosanci a făcut de toate. Pictură, desen tehnic, colaje, tablouri cu seminţe, tablouri cu hârtie creponată, dar cel mai mult a dezvoltat tehnica tapiseriei. Sprijinită şi de părinţii copiilor care frecventau cercul de pictură, dar şi de părinţii ei, care i-au făcut în localitatea Truşeşti, unde s-a născut, la meşterii din sat, primele gherghefuri, profesoara Andrieş a început să lucreze din ce în ce mai mult cu copiii tapiserie. Nu s-a gândit niciodată să transforme această artă în afacere. Nu face parte din Asociaţia Artiştilor Plastici Amatori şi nici nu şi-a dorit acest lucru. Menirea ei, pe care şi-a asumat-o, a fost ca elevii ei să aibă satisfacţii de pe urma tehnicilor pe care le învaţă la orele de desen sau la cercul de pictură, iar rezultatele copiilor, premiile, diplomele, o mulţumesc şi pe ea.

„Îmi place foarte mult tehnica tapiseriei tradiţionale. Copiii aduc de-acasă resturi de lână, de diferite culori, pe care, împreună, le combinăm şi dăm viaţă unor lucrări apreciate de cei din jur. De altfel, lucrările copiilor nu se înstrăinează. Ele decorează pereţii şcolii, ai claselor, ai atelierului în care lucrează, ai cancelariei. Cei care vin în şcoală, pot să admire lucrările noastre, fie că sunt desene premiate, colaje, picturi sau tapiserii”, ne-a spus profesoara.

„Pedantă, elegantă, cu bun-simţ...”

La persoanele care practică desenul, regăsim cel puţin două coordonate, talentul şi exerciţiul. Este şi cazul profesoarei Andrieş, care, pe lângă talent, a muncit mult, a încercat tot felul de tehnici, pentru a realiza ceva frumos şi de calitate. Talentul este mereu acelaşi, dar trebuie îmbrăcat în forme diferite prin exerciţiu. În toate este nevoie de un echilibru, şi asta a arătat profesoara de la Bosanci, în anii de învăţământ. „Câteva caracteristici pentru profesoara Andrieş..., pedantă, elegantă, cu bun-simţ... distincţie, într-un trup destul de firav. Din 1990, de când sunt la această şcoală, n-am auzit ca această profesoară să aibă vreo discuţie în contradictoriu cu colegii, cu oamenii din sat, nici măcar cu copiii. Are o experienţă extrem de bogată, legată de şcoala Bosanci. Doamna are un simţ deosebit pentru această artă fantastică şi nu a făcut doar desen la ore, a făcut şi multe alte lucruri cu copiii, la cercul de pictură. În şcoală nu se face numai pictură, ci şi tapiserie, colaje, ceea ce demonstrează că este un om deosebit de valoros şi mult prea modest. Ea ar fi putut, prin lucrurile pe care le face cu copiii, să se facă mult mai cunoscută. Oricum, modestia ei a adus mare prestigiu şcolii noastre. Sunt femei în sat care fac tapiserii datorită acestei doamne profesoare. Ea le-a învăţat, la cercul de pictură, cum să creeze tapiserii şi, acum, femeile fac singure acasă. Se ştie că, la concursuri, unde participă copiii de la Şcoala din Bosanci, pregătiţi de doamna profesoară Paula Andrieş, aceştia iau şi premiile cele mai importante”, ne-a spus directorul Şcolii cu clasele I – VIII Bosanci, Constantin Grosu.

Printre cei care i-au admirat lucrările s-a numărat şi cunoscuta interpretă de muzică uşoară Angela Similia, alături de actriţa Tora Vasilescu, de realizatoarea TV Iuliana Marciuc. „Angela Similia mi-a sugerat să îi las toate lucrările, pentru a le expune în străinătate, unde urma să meargă într-un turneu muzical. Pentru că ţin foarte mult la fiecare lucrare, nu am fost de acord, deşi, poate, ne făceam mult mai cunoscuţi şi aveam şi alte avantaje de pe urma expoziţiei. Nu mi-a părut rău că nu am lăsat lucrările la Bucureşti”, ne-a povestit Paula Andrieş.