75% dintre pacienţii internaţi la Psihiatrie sunt alcoolici

Cazurile de alcoolism în rândul sucevenilor înregistrează o creştere fără precedent în ultimul an, arată evidenţele secţiei de Psihiatrie Burdujeni, care nu mai reuşeşte să facă faţă numărului mare de pacienţi cu această boală. Alcoolismul s-a extins atât de mult în 2010 încât s-a ajuns în situaţia ca 75% din internările la Psihiatrie să fie pentru pacienţii care au o problemă cu băutura. Bolnavii sunt de la oameni fără prea multe studii, precum simpli muncitori, până la oameni cu o educaţie solidă, ca profesori, doctori, ingineri, ofiţeri.

Psihiatrii spun că dimensiunile fenomenului sunt şi mai mari în realitate, deoarece mulţi pacienţi cu alcoolism nu sunt diagnosticaţi, se internează în alte secţii ori se află într-o fază mai uşoară a bolii şi primesc tratament la domiciliu, fiind evidenţiaţi în reţeaua sanitară ambulatorie.

Cea mai mare parte a alcoolicilor sunt în afara sistemului sanitar, acasă şi în societate

Potrivit dr. Loreley Haşovschi, şefa secţiei de Psihiatrie Burdujeni, din cadrul Spitalului Judeţean de Urgenţă Suceava, alcoolismul este întâlnit atât la femei cât şi la bărbaţi, începe din adolescenţă, iar uneori chiar mai devreme. Totuşi, boala afectează cu preponderenţă sexul masculin şi vârstele active. Cea mai mare parte a alcoolicilor sunt, din nefericire, în afara sistemului sanitar, acasă şi în societate. Cel mai grav este însă faptul că, dintre cei care ajung în secţia de Psihiatrie, aproximativ jumătate refuză efectuarea curei de dezintoxicare şi a tratamentului psihotrop. Ei se reîntorc astfel la domiciliu şi îşi reiau vechiul obicei. Costurile legate de intervenţia sanitară în cazurile respective, deloc neglijabile, rămân aşadar fără eficienţă, iar puţinele resurse ale sistemului de sănătate sunt cheltuite cu totul ineficient.

Un sistem care nu-i obligă să se trateze

Medicul este de părere că situaţia ar fi mai puţin dramatică dacă ar exista un sistem de cointeresare/responsabilizare a alcoolicului în rezolvarea problemei sale, dacă acesta ar fi forţat să respecte o conduită de prevenire a recăderilor şi un tratament medicamentos. „Alcoolicul învaţă repede că, în virtutea obligativităţii de respectare a drepturilor pacientului, el va fi ajutat să treacă peste momentele de criză, va fi salvat din situaţiile medicale ce-i pun viaţa în pericol, după care i se va respecta dreptul de a alege să nu se trateze, să nu se interneze în serviciul de specialitate, să-şi continue vechiul stil de viaţă. Şi asta, până la următorul impact, când totul se ia de la capăt”, explică specialistul, care crede că din acest punct de vedere un rol negativ îl joacă şi familia: „De multe ori aparţinătorii solicită ambulanţa şi aduc bolnavul la spital doar pentru a-i da o lecţie. După ce pacientul se trezeşte din starea de ebrietate familia îl ia acasă, cedând rugăminţilor, presiunilor sau şantajului sentimental, fără să ţină cont că este numai o chestiune de timp până când problemele se repetă”.

„Viaţa oamenilor ar trebui să fie mult mai mult decât o nesfârşită grijă pentru ziua de mâine”

Loreley Haşovschi atrage atenţia că alcoolismul a devenit o problemă de sănătate publică, considerând că rezolvarea ei ar impune în primul rând politici de sănătate coerente şi coordonate, care să înceapă cu educaţia tinerilor asupra consecinţelor utilizării acestui drog legal. Medicul apreciază că, în plan secund, ar fi necesare măsuri de responsabilizare a consumatorului de alcool, care, dacă a săvârşit o infracţiune sub influenţa alcoolului, să fie obligat să participe la un program autorizat de consiliere şi terapie şi să fie controlat în privinţa respectării interdicţiei de a mai consuma alcool. Nu în ultimul rând, rezolvarea problemei alcoolismului presupune, în viziunea specialistului sucevean, politici economice şi sociale bune, prin care să se creeze posibilităţi de muncă şi împlinire personală pe multiple planuri. „Viaţa oamenilor ar trebui să fie mult mai mult decât o nesfârşită grijă pentru ziua de mâine, ar trebui să aibă calitate. Poate că atunci refugiul în alcool n-ar mai tenta atât de mult”, spune Loreley Haşovschi, cu precizarea că alcoolismul poate fi vindecat, dar numai cu condiţia ca persoana afectată să-şi recunoască problema şi să-şi dorească să se trateze.

A ajuns dependent din cauza anturajului

Gheorghe S., în vârstă de 58 de ani, este unul dintre pacienţii cu internări frecvente la secţia de Psihiatrie din Burdujeni. Locuieşte într-un sat din zona Fălticeni, este căsătorit de la 23 de ani şi are o fiică în vârstă de 34 de ani, profesoară. Spune că a ajuns alcoolic din cauza anturajului, iar de 12 ani face eforturi să scape de acest viciu. „Am băut prima oară după ce am terminat şcoala profesională. Nu am făcut abuzuri decât după ce m-am însurat, deoarece mergeam des la nunţi şi botezuri”, îşi începe bărbatul povestea. El îşi aminteşte că lucrurile au scăpat de sub control după Revoluţie, când, la vârsta de 36 de ani, a devenit maistru la fabrica de mobilă la care lucra. „Aveam 40 de oameni în subordine. Fiecare avea probleme şi vroia să fie învoit. Unul trebuia să meargă la prăşit, altul se îmbolnăvea, iar la altul îi năştea nevasta. Eu nu era lacom la bani şi fiecare venea cu sticluţa, ba de vin, ba de rachiu. Aşa am ajuns dependent de alcool. Dar pe vremea aia eram încă tânăr şi îmi funcţionau organele bine. Mă îmbătam, iar după două ore eram din nou treaz, puteam să încep altă partidă”, spune Gheorghe.

Consuma zilnic câţiva litri de alcool

El mărturiseşte că, la un moment dat, ajunsese să consume într-o zi şi câte doi litri de vodcă sau până la cinci sticle de vin. „Beam trei zile puternic şi apoi făceam pauză de o săptămână. Când mi-au găsit ficatul mărit n-am mai băut cu anii. Dacă nu făceam pauze eram putred demult. Am fost şi jurat pe băutură”, îşi continuă bărbatul povestea.

El spune că a ajuns la Psihiatrie după o beţie cruntă, a urmat mai multe cure de dezalcoolizare, dar nu a reuşit să scape definitiv de acest viciu, tot din cauza anturajului. S-a pensionat pe caz de boală, iar ultima oară a băut în septembrie anul trecut. Face eforturi să se lase definitiv de băutură din cauza problemelor de sănătate, dar şi de dragul fiicei, pe care nu mai vrea s-o facă de ruşine prin sat.

Încearcă de 12 ani să renunţe la acest viciu

„Acum 12 ani mi s-a făcut rău şi m-au dus la spital, la Fălticeni. Pentru că eram agresiv m-au trimis la Burdujeni. De-atunci tot vin la dezalcoolizare. Mă internez şi acum la Psihiatrie din cauza băuturii, dar şi fiindcă mi-e rău din alte puncte de vedere. Am depresii, insomnii, iar câteodată sunt foarte nervos şi mă cert din orice cu nevasta. Vreau să mă las, fiindcă de la alcool te dor toate, îmbolnăveşti ficatul, inima, stomacul, capul, însă nu reuşesc, nu mă lasă nici vecinii. Eu când ies la poartă, mă tot cheamă să servim câte ceva. Ei n-au serviciu şi ştiu că îmi dau şi cămaşa de pe mine când sunt beat. Acum sunt decis să rezist, nu mai vreau să-mi fac de râs familia, mai ales că fata e profesoară în sat, iar copiii îi tot spun la şcoală că m-au văzut din nou beat”, afirmă bărbatul.