La 83 de ani, a scris „Istoria omenirii în versuri”

La vârsta de 83 de ani, scriitorul Geo Nichita a scos de sub tipar „Istoria omenirii” în versuri, ocălătorie garantată, din fotoliu, către civilizaţii şi lumi pierdute ale trecutului sau evenimente şi metropole ale lumii de azi, o istorie riguros documentată în anii petrecuţi la catedră de profesorul fălticenean.

Cartea este cuprinzătoare, în fiecare strofă este descris unul sau mai multe evenimente, de la primele manifestări ale omului şi terminând cu ceea ce reprezintă omenirea în zilele noastre. Istoria omenirii în versuri  povesteşte începutul, evoluţia omului, ajungând până în ziua de astăzi. Este o trecere în timp a principalelor evenimente, inclusiv a celor istorice, de la apariţia omului până în zilele noastre.

„Ideea mi-a dat-o părintele Argatu, de la editura <Mila Creştină>, unde a fost şi tipărită cartea. Încep cu lusii, strămoşii africani ai omului de azi şi unealta lor de piatră, continui cu humo erectus, vorbesc despre Sahel, şi Ierihon, despre roată, legile lui Hammurabi, Tutankhamon şi poporul secret format din etrusci. Jocurile Olimpice, Roma, care, dintr-un sat mai mic, ajunge capitală a Imperiului Roman, evreii care ajung în Babilon, capitala Persepolis, Budda, Confucius, Alexandru cel Mare, copiii Spartei care de mici erau crescuţi în stil spartan, dur, toate sunt aduse în atenţie prin versuri. Nu l-am uitat nici pe Aşoka, cel care este plin de demnitate, iar Zidul chinezesc nu are asemănare. Urmează date despre Mesia, Iisus Hristos, gali, Octavian – împăratul romanilor, savantul Ptolemeu, maiaşi, şi aşa mai departe. Cred că din descrierea începutului cărţii v-am stârnit interesul pentru lectură”, a concluzionat Geo Nichita.

Fiind profesor de istorie, profesorul Nichita ne-a precizat că documentarea pentru scrierea acestei cărţi a fost făcută de-a lungul vieţii, din primii ani de şcoală, de la  primele lecţii de istorie, a continuat în facultate, a atins apogeul când a predat la catedră şi a continuat până când cartea a văzut lumina tiparului.

„Nu am făcut decât să versific o proză. Versificarea trezeşte parcă mai mult interes cititorului. Cartea a fost scrisă în câteva după – amiezi”, a spus Geo Nichita.       

Scriitorul doreşte să continue seria de apariţii editoriale, precizând că îi este greu să aleagă între versuri sau proză, având numeroase manuscrise  pe care şi le-ar dori publicate.