Printează articolul
Trimite e-mail
Gerul năprasnic din ultimele nopţi a creat panică printre oamenii străzii, care, ca o ultimă salvare, la -16 grade Celsius, s-au refugiat în singurul Centru social de noapte pentru persoane fără adăpost din Suceava, situat în incinta Parohiei „Sf. Vineri” din cartierul „George Enescu”.
Numai în noaptea de 4 spre 5 ianuarie, 28 de persoane fără adăpost au primit o masă caldă şi un pat pentru a-şi dezmorţi oasele, după ce toată ziua alergaseră prin oraş pentru a cerşi o bucată de pâine sau pentru a lucra cu ziua pe câţiva bănuţi. A fost nevoie ca personalul de la centru să mai pună câteva saltele şi să suplimenteze raţia de hrană pentru a le da o mână de ajutor oamenilor sărmani.
„Fiecare caz trebuie considerat o urgenţă”
„Fiecare caz trebuie considerat o urgenţă”, ne-a spus preotul Minu Mititelu, parohul Bisericii „Sf. Vineri”, protopop al celui de-al doilea protopopiat înfiinţat în municipiul Suceava.
„Centrul pentru nevoiaşi, de care pot beneficia 50 de persoane fără adăpost pe lună, copii, femei gravide, persoane singure, oameni ai străzii din municipiul Suceava, trebuie să fie sprijinit şi de alte instituţii ale statului. În ultima perioadă, am făcut cu greu faţă numărului mare de oameni necăjiţi care ne cer ajutorul. Doar într-o noapte au fost circa 30 de internări. Este foarte greu, pentru că avem personal puţin, patru oameni, asistent social, psiholog, angajat pentru curăţenie, agent de pază. Oamenii care vin aici sunt persoane cu probleme. Mulţi nu sunt din municipiul Suceava. Sunt din afara oraşului, din judeţ, dar şi din alte judeţe. Noi vrem să-i ajutăm, dar avem nevoie şi de ajutor din partea autorităţilor locale şi judeţene, ne-a explicat preotul Mititelu.
„Şi cei plătiţi din bani publici trebuie să se gândească la aceşti oameni...”
La sfârşitul anului trecut, Asociaţia „Lumină Lină” a depus un proiect la Consiliul Judeţean, dar care a fost respins pe motiv că nu este o prioritate.
„Cerem ajutorul autorităţilor, pentru că suntem un ONG – cu posibilităţi materiale reduse şi vrem să fim mai mult sprijiniţi. Avem un parteneriat cu Primăria Suceava. Sunt nişte restanţe de anul trecut, dar sperăm să continuăm colaborarea şi în acest an. Sunt cheltuieli mari cu căldura, apa, energia electrică, produse pentru curăţenie, hrană. Am cerut şi sprijinul Spitalului Judeţean – Urgenţe, pentru că sunt multe persoane bolnave, care sunt <urgenţe> pentru comunitate, care au nevoie de cel puţin un control, dacă nu şi o internare. Pe noi nu ne poate obliga nimeni să avem grijă de aceşti oameni amărâţi, decât conştiinţa. De aceea, şi cei plătiţi din bani publici trebuie să se gândească la aceşti oameni”, a mai spus preotul Minu Mititelu.
Asociaţia „Lumină Lină” împlineşte anul acesta şapte ani de activitate în domeniul social, prin Centrul Social de Zi ,,Sfânta Vineri”, unde 24 de copii nevoiaşi îşi găsesc sprijin moral şi material. Omul de afaceri Philip Rozopol a înţeles situaţia grea prin care trece centrul de noapte şi oferă spijin financiar unui angajat al Centrului de noapte.
Certaţi cu familiile, rămaşi pe drumuri
Persoanele care ajung în Centrul social de noapte sunt, în majoritate, bărbaţi, unii trecuţi de prima tinereţe. Cei mai mulţi au rămas fără familie, sunt divorţaţi, nu mai au loc de muncă şi nici casă. Pâinea cea de toate zilele şi-o câştigă fie lucrând cu ziua, fie cerşind prin gări, staţii de autobuz, la porţile bisericilor sau în trenuri.
Mulţi oameni ai străzii sunt aduşi la centrul de noapte de Poliţia Comunitară sau de Serviciul Poliţiei Transportului Feroviar. Din cei aproape 30 de oameni adăpostiţi în ultimele nopţi la „Sf. Vineri”, doar 16 sunt din municipiul Suceava, ceilalţi fiind din judeţ sau din alte judeţe.
Gheorghe Drăgulin, în vârstă de 58 de ani, este un client vechi al centrului de noapte din Suceava. Bărbatul a trecut prin mai multe nenorociri, care i-au lăsat atât urme sufleteşti, cât şi o boală gravă la un picior. Gheorghe Drăgulin este din Bucureşti, dar a divorţat şi s-a mutat la Şcheia, unde a locuit în casa unei prietene. Din păcate, şi-a pierdut fiica minoră într-un accident rutier, în zona Şcheia. După acest necaz, bărbatul a rămas pe drumuri, şi-a pierdut temporar şi pensia, în urma unor reclamaţii făcute de fosta concubină, şi acum stă, noapte de noapte, în centrul social. Disperat că nu mai poate munci ca în tinereţe, nu are casă şi şi-a pierdut şi fiica, el se agaţă doar de ajutorul primit la centrul de noapte, care i-a devenit şi „acasă” şi a spus că, dacă va fi dat afară din centru, se aruncă în faţa trenului, pentru că nu mai are alte soluţii.
Nu sunt priviţi cu toleranţă
Un alt caz este cel al unui bărbat din Burdujeni, Aurel P., în vârstă de 56 de ani, care, în urma divorţului, la partaj, a primit o sumă de bani, pe care i-a oferit-o fiului său, cu condiţia să cumpere o garsonieră unde să locuiască împreună. Bărbatul povesteşte că a fost dat afară din casă de propriul fiu, iar singura lui scăpare, pentru a nu îngheţa pe străzi, a fost adăpostul de noapte.
Un alt bătrân care doarme de ceva vreme la centrul social este George M., din Dorohoi, care, deşi are o locuinţă şi o bucată de pământ acasă, nu este dispus să revină în familie, cu care este în conflict de ceva vreme.
Profira Zaharia, în vârstă de 82 de ani, şi-a petrecut aproape o lună de zile în Centrul social pentru persoane fără adăpost din Suceava, timp în care a fost ajutată de personalul centrului să-şi depună actele pentru obţinerea unei pensii. După ce i-a fost aprobat dosarul, bătrâna a fost internată într-un azil de bătrâni din Dumbrăveni, unde îi este mult mai bine decât pe străzi.
Alţi doi tineri, care provin din centre de plasament, au fost primiţi să doarmă în centrul de noapte, pentru că, deşi lucrează, nu îşi permit să plătească o chirie.
Din păcate, deşi sunt de multe ori flămânzi, murdari, înfriguraţi, aceşti oameni nu sunt priviţi cu toleranţă de cei din jur. Cu atât mai puţin cu milă. În luna decembrie, nici o persoană fizică sau o firmă nu s-a gândit să îi viziteze pe aceşti oameni ai străzi, la adăpostul unde îşi petrec nopţile, să le aducă o supă caldă, un ceai sau o ciocolată... de la „Moşu”.
