Printează articolul
Trimite e-mail
Un singur mormânt i-a primit ieri, pentru odihna veşnică, pe preotul George Mihoc, în vârstă de 69 de ani, cel mai mare fiu al lui Nicolae şi Aglaia Mihoc, pe soţia sa, Elena, în vârstă de 67 de ani, şi pe cel mai mic fiu al lor, preotul Vasile Mihoc, în vârstă de 27 de ani.
Sute de credincioşi, sub lacrimile cerului de decembrie, o infinitate de fulgi de zăpadă, i-au condus pe ultimul drum, într-o tăcere apăsătoare.
Pentru a treia oară, într-un an şi jumătate, Capela „Buna Vestire”, situată la ieşirea din Suceava spre Şcheia, pe partea stângă, ctitorită de părintele Dimitrie Mihoc, cel mai mic membru al familiei Mihoc, a fost îndoliată.
„Nu mă aşteptam să moară el. Mă gândeam că eu sunt cel care trebuie să moară”
În luna august a anului trecut, preotul Constantin Mihoc a fost înmormântat la Suceava, în curtea Capelei „Buna Vestire”, care a devenit între timp un mic cimitir de familie, după ce a fost „înghiţit” de dărâmăturile unei clădiri vechi din Berlin, care urma să fie demolată şi unde urma să construiască o biserică. Constantin Mihoc, în vârstă de 49 de ani, slujea de aproximativ zece ani la Parohia Ortodoxă Română „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” din Berlin.
Parohia „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” aparţine de Mitropolia Ortodoxă Română pentru Germania, Europa Centrală şi de Nord, care, la rândul ei, este subordonată Patriarhiei Ortodoxe Române, cu sediul la Bucureşti.
La acea vreme, părintele George Mihoc ne-a declarat: „Nu mă aşteptam să moară el. Mă gândeam că eu sunt cel care trebuie să moară, pentru că am cu 19 ani mai mult. E un moment greu, dar dacă aşa a vrut Dumnezeu, noi nu ne putem opune”.
În primăvara acestui an, preotul Viorel Mihoc, al treilea fiu al familiei Mihoc, consilier în cadrul Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor şi preot la biserica monument din „Sfântul Ilie”, a murit în urma unei embolii pulmonare. Şi-a găsit liniştea de veci în cimitirul din curtea Capelei „Buna Vestire”, alături de tatăl lui, Nicolae, şi fratele său, preotul Constantin Mihoc.
Durere fără margini
Nimeni nu s-ar fi gândit că în mai puţin de doi ani, pământul rece al cimitirului familiei Mihoc mai primeşte trei cruci, de fapt trei suflete. Cine ar fi crezut că în prima zi de Crăciun, în drum spre Sfânta Liturghie, părintele George Mihoc, al cărui nume este legat şi de Catedrala „Naşterea Domnului” de pe Mărăşeşti, unde a slujit în primii ani de după Revoluţie, fiul său Vasile Mihoc, care slujea la biserica din Plopeni, şi mama lui, preoteasa Elena, îşi vor lua adio de la această lume?
„Obştescul sfârşit a venit pe calea spre Sfânta Biserică, când se îndreptau spre Liturghie. Sufleteşte erau pregătiţi să se împărtăşească. Erau pregătiţi când le-a venit sorocul. Durerea este mare, fără margini. (...)”, a spus ÎPS Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, care, împreună cu un sobor impresionant de preoţi, câteva zeci de preoţi din tot judeţul, s-a rugat pentru odihna veşnică a celor trei membri ai familiei Mihoc.
ÎPS Pimen l-a dat drept pildă pe preotul George Mihoc, care, învăţat de părinţii Aglaia, acum în vârstă de 90 de ani, şi regretatul Nicolae, tatăl său, a slujit Biserica „cu o dăruire pilduitoare”. Pe lângă slujirea la Altar, a mai spus Arhiepiscopul Sucevei, părintele George a învăţat ce înseamnă munca, construirea de case pentru sărmani, ajutorarea săracilor.
„Familia lor este cunoscută în toată lumea, este o familie deosebită, o pildă de slujire, dar durerea este mare, nemărginită... Sfârşitul i-a găsit pe calea care duce la Biserică... Noi îi însoţim către locul de veci cu nădejdea Învierii, pentru ca Dumnezeu să-i aşeze în ceata drepţilor”, a mai completat ÎPS Pimen.
„Troiţă nouă, la margine de cer...”
La slujba înmormântării celor trei membri ai familiei Mihoc, un preot din Ardeal a dat citire mesajului transmis de Mitropolitul Ardealului, ÎPS Laurenţiu Streza, care a dorit să fie alături de familia preotului Mihoc, de ÎPS Pimen şi de întreaga preoţime din Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor.
„S-a ridicat o troiţă nouă, la margine de cer, pentru tată şi fiu. Dacă ar fi murit un slujitor al Armatei Române, în misiune, ar fi fost înfăşurat în steagul tricolor. Biserica, în smerenia ei, îi înfăşoară, pe cei doi, în rugăciune. Se aflau în misiune. Mergeau la slujba de Crăciun”, a spus preotul venit din Ardeal.
Lacrimi, flori şi durere
Capela „Buna Vestire” este locul în care, an de an, familia Mihoc se reuneşte, în preajma zilei de Sf. Dumitru. Din cei peste 30 de preoţi ai familiei Mihoc, glasurile părintelui Constantin, al părintelui Viorel, al părintelui George, al nepotului pr. Vasile Mihoc nu se vor mai auzi niciodată.
„La început mi s-a părut cam ciudat că familia noastră are aşa de mulţi preoţi, dar acum m-am învăţat. Poate că e o binecuvântare din partea lui Dumnezeu”, spunea, anul trecut, Aglaia Mihoc, care cu greu poate să mai ducă durerea pierderii a trei copii în decursul unui an şi jumătate.
Nu îi vine să creadă că şi-a pierdut al treilea fiu, pe cel mai mare dintre ei, chiar în dimineaţa zilei de 25 decembrie, „Dimineaţa lui Crăciun”, pe nepotul ei drag, Vasile, în urma căruia au rămas doi copii minori şi o preoteasă îndoliată, pe nora sa Elena, care, la rândul ei, nu a avut timp să-şi ia rămas bun de la cei zece copii.
Printre lacrimi, flori şi o durere surdă, copiii, nepoţii, rudele, familia, cunoscuţii, au venit să-i petreacă ieri pe ultimul drum.
Aglaia Mihoc este răvăşită de durere şi se roagă lui Dumnezeu să-i dea putere să ducă şi acest „pahar”. În cimitirul familiei Mihoc mai sunt îngropaţi o nepoată a familiei, Maria Borfotină, împreună cu fiul ei, Iustin, care şi-au găsit tragicul sfârşit, în acest an, într-un accident rutier.
Tot mai puţini...
După slujba religioasă din Capela „Buna Vestire”, în jurul orei 14:00, soborul de preoţi şi cele trei sicrie în care se odihnesc trupul preotului George Mihoc, al fiului său Vasile Mihoc şi al Elenei Mihoc, purtate pe braţe de rude, nepoţi, au înconjurat biserica, apoi au fost duse şi îngropate într-o singură groapă, în curtea Capelei „Buna Vestire”. Toţi oamenii prezenţi la înmormântare au rostit în cor rugăciunea „Tatăl nostru” şi au spus „Dumnezeu să-i ierte!”.
Cu o durere cumplită în suflet şi cu lacrimi care nu i se mai usucă de pe obraji, la cei 90 de ani, Aglaia Mihoc îşi numără fiii care i-au rămas, după plecarea la cele veşnice a lui Constantin, Viorel şi George. Cel mai mare băiat a fost preotul George Mihoc. Vasile Mihoc este al doilea ca vârstă dintre fraţi, el fiind profesor la Facultatea de Teologie de la Sibiu. Viorel Mihoc, al treilea fiu, a murit în acest an în urma unei embolii pulmonare. Ioan Mihoc este director al Seminarului Teologic de la Neamţ. Constantin Mihoc a fost al cincilea dintre băieţi şi al optulea dintre fraţi. Era doctor în Teologie şi lector la Facultatea de Teologie din Bucureşti. Cel mai mic dintre fraţii Mihoc este Dimitrie, acesta din urmă fiind preot paroh la Capela „Buna Vestire”, situată la ieşirea din municipiul Suceava spre Şcheia, locul în care au avut loc şi funerariile fraţilor Constantin, Viorel, George.
(28 dec 2010, 13:13:11
Inchisoare pe viata este prea putin, mai si cheltuie statul bani cu el, trebuie schimbata legislatia, ca nu se mai poate!