Prizonieri în trenul groazei

Aproximativ două sute de oameni, mulţi dintre ei din judeţele Suceava şi Iaşi, au avut parte, în noaptea de miercuri spre joi, de un adevărat drum al groazei, în timp ce veneau cu trenul accelerat dinspre Ardeal. Copacii au căzut peste linia ferată blocând trenul ore în şir în mai multe locuri, pentru ca la un moment dat două trunchiuri de brad să se prăbuşească chiar peste tren, în mers. Geamuri sparte, fum ieşit dintr-un vagon, oameni avertizaţi să urce în  vagoane pentru că riscă să se electrocuteze, toate s-au succedat într-un coşmar ce părea că nu se mai termină.

Trenul accelerat 1838 Timişoara Nord – Iaşi a plecat miercuri după-amiază, la ora 17.30, din vestul ţării. Urma să ajungă la Suceava ieri dimineaţă, la 7.45, şi să-şi încheie cursa la Iaşi, la 9.57. Oameni care se întorceau de la spital de la Cluj, bătrâni care mergeau în staţiune, la Vatra Dornei, tineri care fuseseră la celebrarea Marii Uniri de la Alba Iulia şi veneau spre casele lor, toţi s-au trezit prizonieri în tren, în mai multe gări şi apoi în inima pădurii, cu doi copaci căzuţi peste vagoane. În total, au fost blocaţi în tren în jur de zece ore. Altfel spus, în loc să ajungă acasă dimineaţă, au ajuns seara. Cei mai ghinionişti, care au plecat de la Timişoara sau de la Arad spre Suceava ori Iaşi, au ajuns să stea în tren mai mult de 24 de ore, glumind amar că s-au obişnuit cu viaţa din vagon şi o să le fie greu acasă.

Coşmarul a început în noapte  

Cursa a fost una obişnuită până în jurul orei 3.30, când copacii dintr-o zonă de pădure, la limita judeţului Bistriţa-Năsăud cu Suceava, cuprinşi de chiciură şi sub presiunea vântului, s-au prăbuşit peste linia ferată, în mai multe zone. Acceleratul 1838, în care mă aflam, a fost oprit mai întâi în Gara Ilva Mică. Se întâmpla în jurul orei 4.00. Un alt tren accelerat, de pe aceeaşi rută, cu câteva ore avans, era deja de mult blocat, undeva în apropiere de Floreni, nu departe de intrarea în judeţul Suceava. Era începutul coşmarului....

Blocaţi şase ore în două gări

Controlorii CFR erau singurii cărora oamenii le puteau adresa întrebări la care să primească un răspuns. Nu ştiau însă nici ei prea multe. Doar că sunt copaci căzuţi peste linia ferată, traficul este blocat şi se lucrează pentru redeschiderea circulaţiei. Cuvinte şablon, folosite probabil de fiecare dată când apare o problemă de acest gen. Situaţia era însă una foarte gravă. Copaci doborâţi de vânt pe calea ferată erau pe o rază de mai mulţi kilometri, pe anumite porţiuni, în zone foarte greu accesibile, astfel că, până ce nu s-a luminat afară, îndepărtarea acestora era o misiune extrem de grea. În plus, în multe alte zone, crengile copacilor, încărcate cu chiciură şi zăpadă, se lăsaseră, spre calea ferată, putând fi uşor agăţate de locomotivă, astfel că a fost nevoie să se lucreze şi pentru îndepărtarea acestora. Acceleratul s-a pus în mişcare din Gara Ilva Mică după aproximativ două ore, însă doar pentru a mai înainta puţin, până în următoarea staţie, Lunca Ilvei. Aici, garnitura avea să stea în jur de patru ore.

„Bătea în geam furtuna, bubuia în jurul nostru de ne gândeam că se răstoarnă trenul”

Doar un singur mare noroc au avut oamenii din acest tren. Zona în care se aflau era departe de sectorul unde energia electrică se întrerupsese, astfel că li s-a putut asigura în continuare căldură.

Disperarea îi cuprinsese însă deja pe mulţi. Unii trebuiau să ajungă la serviciu, alţii aveau de rezolvat afaceri pentru care bătuseră jumătate de ţară, în timp ce o altă parte tocmai îşi pierduseră orice speranţă de a prinde legătura cu care trebuiau să-şi continue drumul, de la Suceava ori de la Iaşi.

„Venim de la Arad şi mergem la Gura Humorului. Am auzit astă-noapte cum bătea în geam furtuna, bubuia în jurul nostru de ne gândeam că se răstoarnă trenul. Acum tot stăm şi aşteptăm, atât ni se spune, să aşteptăm”, ne-a spus Olga Tcaci, una dintre pasagerele trenului.

„Am plecat de ieri după-amiază (n.r. - miercuri) din Timişoara şi trebuia să ajung dimineaţă la Suceava. Nu mi se pare normal să stai atâtea ore şi să aştepţi, doar la noi în România totul e posibil. Ar trebui să se găsească o soluţie, un microbuz sau alt mijloc de transport”, spunea, foarte supărat de ce i se întâmplă, Mihai Zăroagă.   

Fără ceai, fără cafea... nici măcar cu scuze

Doi tineri din Republica Moldova, studenţi la Iaşi, se întorceau de la sărbătorirea Marii Uniri de la Alba Iulia.

„A trecut domnul de la CFR pe la noi prin compartiment şi ne-a spus că e o problemă şi trebuie să aşteptăm. Nu şi-a cerut scuze din partea companiei, cum ar fi fost normal, ca un gest minim, doar ne-a zâmbit frumos”, ne-a spus Constantin, unul dintre tinerii moldoveni.

Alţii erau mult mai virulenţi.

„Nu ne-a adus nimeni o cană cu ceai, o cafea, nu ne-a întrebat dacă mai trăim sau dacă am murit. Stăm şi ne mâncăm sănătatea aşteptând”, ne-a spus o altă pasageră din tren, Viorica Maftei. Aproape toţi călătorii cu care am vorbit spuneau că înţeleg faptul că nu te poţi pune cu intemperiile naturii, însă se întrebau de ce copacii care pot cădea peste calea ferată nu sunt tăiaţi din timp, ori de ce nu s-au adus mai multe forţe de intervenţie, pentru ca circulaţia să se reia într-un timp mai rezonabil. Mai toţi îl întrebau pe controlor, fără să creadă nici ei că au vreo şansă de reuşită, dacă vor primi înapoi măcar o parte din banii daţi pe bilet. Răspunsul era simplu: CFR nu plăteşte despăgubiri pentru întârzieri provocate de calamităţi ale naturii.   

Copaci căzuţi peste tren şi geamuri ţăndări

Aceşti oameni, cu care am vorbit în timp ce ne aflam blocaţi în Gara Lunca Ilvei, nu ştiau însă că răul cel mai mare încă nu începuse. Trenul s-a pus în mişcare de aici, în jur de ora 11.00, însă nu avea să parcurgă decât câţiva kilometri. Imediat după halta Silhoasa, în inima pădurii, între două tuneluri, s-au auzit zgomote foarte puternice şi locomotiva a frânat brusc. Un copac căzuse peste primul vagon, tip cuşetă clasa I, cu compartimente formate din câte două paturi. Rând pe rând trunchiul a spart aproape toate geamurile de la compartimente, cioburile invadând paturile în care se aflau călătorii. Un alt trunchi de copac se prăbuşise şi el peste linia de contact CFR.

Au urmat clipe de panică. Oamenii din vagonul peste care a căzut copacul au fugit disperaţi spre următorul vagon cuşetă. Din acesta din urmă a început la un moment dat să iasă fum, astfel că toată lumea s-a gândit la ce este mai rău. Alte persoane coborâseră din vagoane şi se apropiaseră de zona în care căzuseră copaci. Din nou panică, angajaţii CFR din tren strigând speriaţi la oameni să se îndepărteze, deoarece riscă să fie electrocutaţi.

Încă trei ore în pustiul pădurii, scandal şi călători împărţiţi în două tabere

Din fericire, până la urmă nimeni nu a fost rănit. Totuşi, realitatea nu era foarte încurajatoare. Călătorii se aflau într-o zonă foarte densă de pădure, chiar la gura unui tunel. Telefoanele mobile nu aveau semnal şi nici căldura nu mai funcţiona. Alte trei ore au stat pasagerii acceleratului 1838 blocaţi în pădure. Cu greu, o echipă de la CFR a ajuns în zonă şi a tăiat bucăţile de copac aflate pe tren. Nu s-a putut însă pleca imediat, pentru că şi pe porţiunile următoare exista pericolul să mai fie copaci cu risc iminent de a se prăbuşi. La un moment dat, un grup format din câţiva bărbaţi a coborât din tren şi a început să arunce cuvinte grele şi reproşuri personalului CFR. Erau atât de nervoşi încât exista riscul ca unul dintre controlorii de tren să fie lovit. Din fericire, chiar atunci o locomotivă diesel a ajuns în zonă pentru a prelua garnitura, iar doi poliţişti de la Serviciul Transporturi Feroviare, şi ei sosiţi de foarte puţină vreme, au liniştit spiritele. De altfel, călătorii se împărţeau în două tabere. Unii erau foarte nemulţumiţi şi aruncau cuvinte grele către tot ceea ce înseamnă CFR, în timp ce alţii îi dezaprobau. Se împăcaseră cu ideea că ziua pe care o au în faţă este una pierdută şi le explicau celorlalţi că nimeni nu se poate pune cu natura. Probabil că dreptatea este undeva la mijloc...

Dimineaţa s-a transformat în seară pentru călători

Nici după cele trei ore petrecute în pădure, trenul nu a putut circula în condiţii normale. După fiecare staţie, mecanicul trebuia să primească permisiunea de a continua drumul, după inspectarea prealabilă a zonei, astfel că s-au pierdut din nou zeci şi zeci de minute. Practic, abia din zona Vatra Dornei trenul a revenit la un ritm de mers normal, asta după o nouă foarte lungă perioadă de staţionare în Gara Floreni, ultima înainte de Vatra Dornei, când la o parte a călătorilor au ajuns mult aşteptatele băuturi calde şi sandvişuri.

Aseară, în jurul orei 18.00, călătorii care veneau spre Suceava s-au văzut din nou acasă. În mod normal trebuiau să coboare din tren dimineaţă, la 7.45. Unii erau după o zi petrecută în tren, copleşiţi de oboseală şi flămânzi. Nu mai conta însă nimic, pentru că tocmai coborâseră şi scăpaseră din trenul groazei, trenul în care au stat captivi ore în şir.

Un călător ne-a povestit că deodată trenul a oprit între două tuneluri, într-o zonă de pădure şi cum, atât în faţă, cât şi în spate, erau copaci căzuţi. În jur de opt ore au stat oamenii din acest tren în loc şi, faţă de cei din trenul în care mă aflam, ore în şir nu au avut nici căldură.