Breasla cizmarilor şi-a sărbătorit ieri hramul

Breasla cizmarilor suceveni şi-a sărbătorit ieri, de Ovidenie, aşa cum este cunoscută sărbătoarea „Intrarea Maicii Domnului în Biserică”, hramul, la Biserica Adormirea Maicii Domnului.

Zeci de credincioşi au participat la slujba de cinstire şi preţuire a meşterilor cizmari, care-şi menţin cu onoare organizarea de breaslă de 197 de ani,şi care duc mai departe tradiţia acestei sărbători, dar şi la pomenirea tuturor celor care au făcut parte din breasla cizmarilor din Suceava.

Preoţii Iustin Nistoroaia, parohul Bisericii Adormirea Maicii Domnului, împreună cu preoţii Tiberiu Costiuc, Dinu Costiuc şi preot prof. Ioan Nistoroaia au săvârşit, mai întâi, Sfânta Liturghie, după care au fost cinstiţi cei care fac parte din breasla respectabilă a cizmarilor.

Deşi au rămas puţini în Suceava, circa 50 de cizmari, dintre care cam 35 „ţin aproape” cum se zice, şi vin an de an, pe 21 noiembrie, la hramul lor, tradiţia se pare că nu se pierde.

„Dumnezeu să binecuvânteze meseria onestă”

Breasla cizmarilor suceveni este singura breaslă care-şi continuă neîntrerupt vieţuirea din anul 1813. După cum a spus în cuvântul de învăţătură preotul profesor Ioan Nistoroaia, care lucrează şi la monografia Bisericii Adormirea Maicii Domnului (ctitorită în anul 1639 de călugăriţele Nastasia şi Anghelina, pe locul în care, la 1395, boierul Iaţcu (Iaţco) din Mavrovlahia a ridicat mica mănăstire Panaghia din Iţcanii Vechi, prima mănăstire de călugăriţe din Moldova), „Dumnezeu să binecuvânteze meseria onestă”, referindu-se la mesajul care stă scris pe un document al breslei cizmarilor. „Până la sfârşitul anului, sper să scoatem cartea cu monografia bisericii, în care se vorbeşte şi despre breasla cizmarilor suceveni, biserica aceasta fiind păstrătoarea însemnelor de breaslă a cizmarilor suceveni, steagul şi marea lumânare din ceară, care sunt scoase din biserică la această sfântă sărbătoare anuală”, a explicat preotul Nistoroaia.

Steagul şi lumânarea, simboluri ale breslei cizmarilor

În Suceava, la începutul anilor ’70, se înregistrau, după datele pe care le deţine şi părintele Nistoroaia, peste 500 de membri ai breslei. În timp, mulţi s-au prăpădit, astfel că în anul 2000 se înregistrau circa o sută de breslaşi.
Părintele Nistoroaia a amintit şi faptul că steagul original, „semn de jertfă, de întărire” a breslei cizmarilor din Suceava, se află acum la Muzeul Bucovinei, meşterii cizmari având o replică a acelui steag, pe care, simbolic, îl scot cu cinste, în fiecare an, din biserică.

Lumânarea din ceară de albine avea, iniţial, în anul 1883, de când datează, 1,80 metri, iar acum, după ce a fost aprinsă an de an de continuatorii tradiţiei cizmarilor, doar în ziua Ovideniei, Vovidenia sau Obrejenia, mai are 80 de centimetri.

Steagul cizmarilor suceveni are pe una din feţe icoana Maicii Domnului, iar pe cealaltă pe Sf. Gheorghe. Unul dintre breslaşi ne-a povestit că după ce steagul original a fost predat la muzeu, „breasla cizmarilor a comandat, în anul 1984, un alt steag, plătind atunci pentru confecţionarea lui suma de 3.000 de lei. Erau bani, nu glumă”.

„Breasla cizmarilor a fost una respectată”

După ce starostele sau preşedintele breslei cizmarilor, Eugen Bucătaru, s-a pierdut în anul 2008 (el stând în fruntea breslei din anul 1972), anul trecut au avut loc alegeri în breasla cizmarilor, noul „staroste” fiind Lazăr Antonesei - preşedinte, Victor Arotăriţei - vicepreşedinte, din comitetul breslei făcând parte şi Mihai Ivan.

Victor Arotăriţei ne-a spus că în fiecare an se pomenesc numele membrilor breslei, se împart colăcei şi se dă de pomană, se scoate în procesiune steagul breslei şi lumânarea, semn că „nu lăsăm ca timpul să şteargă tradiţia”.

Părintele Ioan Nistoroaia le-a mai spus credincioşilor că Biserica Adormirea Maicii Domnului are trei hramuri, pe 15 august, pe 8 septembrie şi pe 21 noiembrie – hramul cizmarilor. „Breasla cizmarilor a fost una respectată. Erau uniţi, oameni de onoare, pentru credinţă, faptele lor fiind cele care fac să se vorbească şi astăzi despre ei. Pe vremuri, aveau un fel de <cutia milei>, un fond al breslei cu care breasla cizmarilor avea grijă să nu lipsească niciodată din biserică lumânările, tămâia şi alte lucruri necesare bisericii. Breasla a trecut prin necazuri, trece şi astăzi, dar important este că au rămas în picioare, duc tradiţia mai departe şi lasă urmaşi care să întreţină flacăra breslei”, a mai spus, printre altele, preotul Ioan Nistoroaia.