Case ţărăneşti de peste 100 de ani, pensiuni pentru turişti

Pasiunea unui om de afaceri din Bucureşti a dat naştere unui proiect inedit. Case ţărăneşti vechi de peste 100 de ani, unele chiar de acum două secole, au fost recondiţionate şi transformate în pensiuni pentru toţi cei care doresc să trăiască precum bucovinenii de altădată. Pentru a-şi vedea visul împlinit, Dumitru Grigore a aşteptat cinci ani, perioadă în care a cumpărat mai multe case ţărăneşti din zona Breaza, dar şi alte bunuri folosite de ţărani în trecut, de la cămăşi populare şi bundiţe până la războaie de ţesut sau lăzi de zestre. Când meşterii au terminat de refăcut casele aduse din vârf de munte şi când totul a fost pregătit pentru a primi musafiri, proprietarul a decis să deschidă acest colţ al trecutului. Pentru că afacerile de la Bucureşti nu-i lasă la dispoziţie prea mult timp pentru a sta la Breaza, afacerea este condusă de Viorica Macovei, o femeie din sat care, la 59 de ani, a devenit manager peste câteva hectare de teren, şapte case foarte vechi, câteva iazuri cu păstrăvi şi mai multe animale care asigură mâncarea turiştilor.

Refacerea caselor, o muncă dificilă şi scumpă

Cele şapte case ţărăneşti care se află în complexul de pe Pârâul Negri din Breaza au aparţinut localnicilor încă de pe vremea ocupaţiei austro-ungare. În timp, o parte dintre case au rămas pustii, după ce oamenii au plecat din sat, aşa că achiziţionarea lor nu a reprezentat o problemă. Mai greu a fost însă găsirea unor meşteri care să se priceapă în arta recondiţionării. Dumitru Grigore recunoaşte că s-a izbit de mai multe greutăţi decât s-a aşteptat.

„Lucrările de restaurare au fost dificile şi scumpe. Am întâmpinat probleme de la transportul caselor şi până la a găsi meşteri în arta lemnului şi sobari pricepuţi. Am dorit să facem şi un muzeu cu tot ceea ce se găseşte în această zonă, dar jumătate din bunurile pe care le-am adunat de-a lungul timpului fie au dispărut, fie nu mai puteau fi folosite”, a spus Dumitru Grigore.

Sobe în care turiştii pot coace pâine

Chiar dacă în interior există încălzire centrală, apă curentă şi toaletă, stilul rustic nu este ştirbit aproape deloc. Fiecare din cele şapte case are şi câte o sobă funcţională.

„Fiecare sobă a fost reconstruită exact cum le-am găsit în case. Turiştii care vin aici pot aprinde focul şi chiar pot coace pâine sau cartofi. Am vrut ca totul să fie exact ca acum o sută de ani şi cred că am reuşit”, a spus Viorica Macovei, femeia care a pus mult suflet în acest proiect. Managerul afacerii de la Breaza a adăugat că turiştii pot intra în atmosfera de altădată şi prin intermediul şezătorilor care se organizează periodic şi la care participă femei din sat.

„Oamenii de aici au fost bucuroşi că cineva doreşte să readucă în actualitate ceea ce se întâmpla acum 100 de ani. Aşa se face că o parte din obiectele care sunt aici au fost cumpărate, dar altele au fost donate”, a mărturisit Viorica Macovei.

Casă veche de două secole

Din cele şapte case refăcute, şase din ele oferă câte două locuri de cazare, iar una se adresează unui număr de patru persoane. Este şi casa cea mai veche, de acum 200 de ani. „În această casă au crescut 16 copii şi a aparţinut lui Oristide Macovei, zis Tito. E cea mai mare casă din cele şapte pe care le avem”, a explicat Viorica Macovei.

În această casă, în care camerele de dormit sunt la etaj, la fel ca şi în celelalte cazuri, la parter se află o sobă, un război de ţesut, o ladă cu zestre şi două mese mari. Pe jos sunt aşternute ţoluri făcute de mâna femeilor din Breaza, iar pe pereţi sunt ştergare cu motive populare şi scoarţe. Iar pentru clienţii care nu vor să uite cu totul de lumea actuală, fiecare casă este dotată cu televizor conectat la reţeaua de cablu.

Cazare cu trei mese pe zi

În ciuda investiţiei uriaşe făcută, de aproximativ 10 miliarde de lei vechi, proprietarul a stabilit preţuri modice pentru turiştii care trec pragul caselor. Pentru o noapte de cazare, o persoană trebuie să plătească 70 de lei, sumă în care sunt incluse şi trei mese pe zi. Mâncarea provine, în cea mai mare parte, din gospodăria proprie. „Armata” de 10 porci, 10 vaci şi găini asigură carnea, laptele şi ouăle necesare, iar din cele trei iazuri se scot păstrăvi. În „dotare” mai există şi o stână, în care pe timp de vară se prepară produse specifice. Ca posibilităţi de recreare, turiştii pot alege să meargă la herghelia Lucina sau la mănăstirea Orata, iar iarna plimbările cu sania sunt obligatorii.

Cum s-a născut proiectul

Proiectul de pe Pârâul Negri din Breaza trebuia să existe în alt colţ al ţării. Originar din Dâmboviţa, Dumitru Grigore a încercat iniţial să facă ceva similar la el acasă.

„Aici tradiţiile nu se mai păstrează ca în trecut. Cu ajutorul unui prieten din Fundu Moldovei am venit în vizită. I-am văzut pe oameni ieşind de la biserică în costume populare şi asta m-a făcut să mă decid pe loc să investesc aici. Am un respect foarte mare pentru oamenii din Breaza şi Fundu Moldovei, pentru tot ce înseamnă istorie şi tradiţii populare”, a mărturisit Dumitru Grigore.

Şi pentru că s-a îndrăgostit de Bucovina, Dumitru Grigore a decis să investească într-un al doilea „parc” de acest gen. Alte şapte case ţărăneşti au fost cumpărate şi urmează a fi aduse „la viaţă” la Orata, în comuna Fundu Moldovei, pe un teren donat de un localnic.