Locuitorii din Burdujeni Sat, dezinteresaţi de racordarea la utilităţile aduse prin ISPA

Unul din cele mai vitregite cartiere ale Sucevei, Burdujeni Sat, are acum reţea de apă rece şi canalizare, acesta fiind unul din obiectivele principale ale proiectului ISPA accesat de Primăria Suceava. Surprinzător, deşi oamenii din acest cartier au acum apă curentă şi canalizare aduse la poarta gospodăriei, mai bine de 90% dintre ei refuză să se racordeze la aceste servicii de utilităţi.

Astfel, din cei 1400 de potenţiali consumatori pentru care a fost făcută această investiţie de zeci de milioane de euro, doar 97 au încheiat contracte cu ACET pentru ca apa potabilă să le curgă la robinete, iar dejecţiile şi apa uzată să nu mai ajungă în gropi săpate în spatele casei sau în fose care trebuie golite periodic.

Reticenţa lor în a folosi acest serviciu care le-a fost pus acum la dispoziţie, după ce ani la rând s-au tot plâns că ei plătesc impozite de oraş, dar trăiesc ca într-un sat, este o surpriză neplăcută şi pentru autorităţi.

“Nu ne aşteptam să se întâmple aşa ceva. Până acum toţi spuneau că vor condiţii de oraş, acum, când am reuşit să le punem la dispoziţie, le refuză. Din păcate, acest lucru poate influenţa negativ investiţia făcută acolo, pentru că dacă apa din rezervoare nu este consumată la un debit care să asigure reîmprospătarea ei, îşi poate pierde calităţile potabile. Rezervoarele şi instalaţiile au fost dimensionate pentru a asigura apă tuturor locuitorilor din Burdujeni Sat. Sfatul meu pentru locuitorii acestui cartier este să profite de oportunităţile create prin extinderea reţelelor de apă şi canalizare, cu eforturi mari”, a declarat viceprimarul Viorel Seredenciuc.

Lipsa instalaţiilor interioare şi apa din fântână, principalele piedici

Acelaşi semnal de alarmă a fost lansat şi de directorul ACET, Ştefan Groza, în comandamentele ISPA, când a spus că deşi oamenii săi au umblat din poartă în poartă să îi convingă pe oameni să se racordeze la reţelele de apă şi de canalizare, care le trec prin faţa casei, rezultatele au fost extrem de slabe.

Una din principalele piedici în racordarea locuitorilor din Burdujeni Sat la reţeaua de apă potabilă este faptul că nu au instalaţii interioare, astfel încât apa să le curgă la robinete, în casă. Costul realizării acestor instalaţii şi cel de racordare la căminele de apă din faţa porţii sunt de minim 600 – 700 de lei, bani pe care unii nu îşi permit să îi investească în confortul lor, în vreme ce alţii consideră că este o cheltuială inutilă, când ei au fântână în curte şi nu plătesc pentru apa pe care o scot de acolo.

În aceste condiţii, ar putea trece ani mulţi până când reţeaua de apă şi canalizare din Burdujeni Sat ar putea fi folosită la adevărata ei capacitate, ceea ce ar putea da serioase bătăi de cap ACET-ului şi municipalităţii, care vor trebui să se deplaseze cu utilaje şi oameni în zonă şi să intervină la străzile reparate, atunci când va mai apărea câte un locuitor dornic să beneficieze de facilităţile civilizaţiei.