Doi doctoranzi africani au descoperit România cu Suceava

Doi tineri universitari africani, Edith Cecile Emilie Ngo Nlend, din Camerun, şi Mamadou Drame, din Senegal, au venit cu o bursa post-doctorală Eugene Ionesco la Universitatea „Ştefan cel Mare” din Suceava, prin Agenţia Universitară a Francofoniei (AUF). Pentru prima oară în România, cei doi doctoranzi s-au declarat încântaţi de condiţiile de studiu, de disponibilitatea de a-i susţine în cercetarea ştiinţifică venită din partea colegilor din Suceava, şi fascinaţi de România.

Atât Cecile, cât şi Mamadou au aflat despre Suceava după ce au citit pe internet lucrările ştiinţifice ale universitarilor de la Facultatea de Litere a universităţii din Suceava şi au considerat că aici îşi pot completa cercetarea pentru tezele lor de doctorat. Mamadou studiază discursul din muzica rap şi mesajul acesteia, iar Cecile face un studiu lingvistic despre camfranglais (interferenţa cameruneză-franceză-engleză). De „dirijarea” lor s-a ocupat prorectorul universităţii, prof. Sanda-Maria Ardeleanu, despre care amândoi au spus că o vor lua de model de implicare universitară şi comunitară.

Cecile ne-a declarat că, după ce a citit pe internet studiile ştiinţifice ale universitarilor suceveni de la Facultatea de Litere, a avut surpriza să constate că „în ciuda credinţei că marii lingvişti sunt doar în SUA şi Europa Occidentală, în România, în Suceava sunt lingvişti de foarte bună calitate”. „Am citit lucrările lui Vasile Dospinescu, Brînduşei Steiciuc, Sandei-Maria Ardeleanu, Marianei Şovea, Simonei Manolache şi ale altora şi am văzut că sunt studii la vârful ştiinţelor lingvistice. Cunoştinţele mele despre România erau limitate, ştiam doar că este o ţară care a trăit multă vreme sub jugul comunist, că l-a avut pe Ceauşescu preşedinte, care a avut foarte multe relaţii cu Mobutu, că Bucureşti este capitala şi, din 1990, la Campionatul Mondial din Italia, am aflat despre Hagi. Hagi este cel mai renumit nume în Camerun”, ne-a spus Cecile.

„Paraziţii”, obiect de studiu pentru Mamadou Drame

După ce a contactat universitatea suceveană şi a primit acceptul de a veni aici, în iunie a ajuns la Suceava: „un oraş foarte frumos, cu multe parcuri, un mediu în care te simţi confortabil”. „Frumuseţea parcurilor invită la destindere şi sunt foarte multe locuri sfinte, multe biserici şi mănăstiri care ne asigură că suntem într-un oraş păzit de orice rău, un loc în care oamenii trăiesc sub semnul respectului faţă de valorile morale”, crede Cecile, care şi-a făcut deja o colecţie de icoane şi sculpturi în lemn pe teme religioase.

Singurul lucru cu care s-a obişnuit mai greu este zgomotul „asurzitor” din centrele comerciale şi traficul infernal de la orele de vârf.

Mamadou vrea să demonstreze, prin teza lui de doctorat, că paternitatea asupra rap-ului aparţine Africii şi că „negrii fac rap-ul”. A ascultat şi rap românesc, trupa „Paraziţii”, dar spune că „e altceva”. „În Africa, rap este un instrument de luptă, are revendicări referitoare la identitatea neagră, la unitatea Africii şi luptă împotriva neocolonialismului evident în relaţiile dintre Occident şi Africa. Este şi o revendicare socială şi comportamentală, mai ales pentru tineri, care au tendinţa de a-şi uita tradiţia”, afirmă Mamadou, care mai crede că adevăraţi rapperi sunt Akon, Awadi, Disiz La Peste sau Didier.

Cu convingeri politice social-democrate, tânărul universitar african spune că simte presiunea „paternalismului” exercitat de Franţa asupra Senegalului şi este nemulţumit că în ţara lui discrepanţa dintre minoritatea bogată şi majoritatea defavorizată este din ce în ce mai mare.

Universitatea „Ştefan cel Mare”, considerată Harvard de doctoranzii africani

Pentru Mamadou, stagiul la Suceava a însemnat foarte mult, deoarece aici a reuşit să publice în două luni patru articole în reviste de specialitate, încă două urmează să îi apară şi îşi va publica şi teza de doctorat la o editură din Iaşi. Acasă, în cinci ani a publicat şase articole.

Pentru Cecile, impactul a fost şi mai mare: şi-a început activitatea publicistică la universitatea din Suceava.

„Foarte multe lucruri confuze s-au organizat aici, graţie doamnei profesor Ardeleanu. M-a sprijinit cu publicarea tezei, cu articolele, am găsit în ea un model pe plan intelectual, ca angajament public prin politică şi în plan social, dar şi un model de cum reuşeşte să le lege pe toate. Intenţionez să revin aici, deoarece Suceava m-a fascinat”, a declarat Mamadou.

Deşi este de două luni în oraş, încă este stânjenit de reacţia copiilor care fug când îl văd. „Părinţii lor sunt în situaţie dificilă, îşi cer scuze; este neplăcut”, spune senegalezul.

Atât el, cât şi Cecile s-au arătat impresionaţi de modul în care universitarii suceveni tratează doctoranzii, consideraţi a fi cei care îi vor înlocui pe cei care sunt la catedră, şi nu concurenţii lor. „Universitatea <Ştefan cel Mare> ar trebui să fie un exemplu pentru guvernul nostru. Pentru noi, această universitate este ca  Harvard, formează cercetători şi, deşi este într-un oraş mic, îndeplineşte toate condiţiile pe care le are o universitate mare. În faţa provocării mondializării, a globalizării, universitatea de aici a reuşit şi nu ştiu cum se poate să nu se ştie mai nimic despre ceea ce faceţi voi, pe plan internaţional”, a arătat Cecile.

Vrea să revină, la fel ca şi Mamadou, ca profesor invitat şi speră să convingă conducerea universităţii sucevene să înfiinţeze un departament de lingvistică africană aici.

„Prin relaţii directe între oameni putem face să cadă clişeele care circulă despre Africa şi România. Putem avea legături între noi, nu neapărat între state. Când ne cunoaştem, nu mai ştim unii despre alţii doar ce se arată la televizor, unde de regulă se preia numai partea rea a lucrurilor, ci ne formăm o imagine direct. Este o mare asemănare între noi, la ospitalitate, generozitate şi la dragostea arătată străinilor, mai ales din partea persoanelor mai în vârstă”, a mai spus Cecile.

Cu studii solide de lingvistică în spate, Cecile Ngo Nlend şi Mamadou Drame au subliniat de nenumărate ori calitatea intelectuală şi profesională, precum şi sprijinul primit din partea colegilor de la Suceava, dar mai ales din partea prof. Sanda-Maria Ardeleanu.