Mocăniţa de la Moldoviţa „gâfâie” la fiecare sfârşit de săptămână

Câţiva inimoşi şi multă pasiune sunt secretele mocăniţei de la Moldoviţa. Chiar dacă are 50 de clienţi sau numai cinci, micul trenuleţ se pune în mişcare de două ori în fiecare zi de sâmbătă şi duminică. „Vinovat” pentru această nebunie este un austriac, Georg Hocevar, şi doi săteni din Moldoviţa care pun în mişcare mocăniţa şi au grijă ca locomotivele şi vagoanele să se menţină în stare perfectă de funcţionare. O cursă costă 10 lei şi durează aproximativ o oră şi jumătate, în funcţie de obstacolele de pe parcurs.

Vagoane cu buşteni şi opriri pe traseu, cererile turiştilor

Orele de plecare sunt 12.00 şi 15.00, dar nimic nu este bătut în cuie, şi clienţii întârziaţi sunt aşteptaţi cu răbdare de mecanicul Ioan Popescu şi „naşul” Dumitru Clitnovici.

„Uneori nu-i nici un câştig, mai ales dacă avem doar câţiva clienţi. Decât să oprim locomotiva cu aburi preferăm să mergem aşa, în pierdere”, a spus Ioan Popescu. Clienţii sunt atât din ţară, cât şi din străinătate, iar oamenii care au grijă de mocăniţă sunt pregătiţi pentru orice fel de cerere.

„Turiştii, în special cei din străinătate, vor să vadă cum cărăm buşteni, aşa că avem un vagon pregătit în acest sens. Mai avem şi platforme descoperite, dar şi vagoane acoperite. Opririle de pe traseu sunt ceva obişnuit, iar uneori am dat trenul înapoi pentru ca turiştii să se poată fotografia”, a dezvăluit mecanicul mocăniţei.

Dacă la redeschiderea de acum câţiva ani a traseului, mocăniţa circula doar pe o distanţă de 3,6 km dus şi tot atâta întors, acum turiştii sunt plimbaţi pe aproape şapte km. Mare parte din investiţie a fost făcută pe banii austriacului, dar şi Primăria Moldoviţa a dat dovadă de înţelegere şi a sprijinit proiectul.

„Din cauza inundaţiilor e un an prost, cu turişti puţini. Dacă nu ar fi entuziasmul austriacului, mocăniţa nu ar circula”, crede Dumitru Clitnovici.

Cursă cu obstacole neprevăzute

O plimbare cu mocăniţa de la Moldoviţa îţi oferă ceea ce în străinătate nici nu poate fi gândit. Locomotiva construită în 1917 la Munchen opreşte din loc în loc din diverse motive. Prima oprire a fost în zona ruptă de apele râului Moldoviţa în urmă cu aproape două luni. Mecanicul a „aprovizionat” cu nisip, iar micul trenuleţ a plecat mai departe. După câteva sute de metri, o nouă oprire. Şinele sunt ridicate, iar mecanicul se teme ca vagonul să nu sară direct pe pământ. Cu câteva răngi şi un pic de efort, situaţia se rezolvă. După aproape 45 de minute, ajungem la capătul traseului. Curioşii se adună în jurul locomotivei care pufăie, copiii se fotografiază în cabina mecanicului, iar responsabilii fac ceea ce trebuie pentru întoarcere. Se pleacă din loc şi se ajunge din nou la şinele ridicate, cel mai probabil de traficul greu cu maşini încărcate cu buşteni de pe şoseaua care se prelinge alături de calea de fier. O nouă oprire şi mecanicul decide să dezlege vagonul. Locomotiva trece uşor peste obstacol, iar vagonul este împins de mecanic şi „naşul de tren”. Se cuplează vagonul, iar locomotiva pleacă. Nu face decât câţiva metri, pentru că din urmă vin fugind doi bătrânei un pic prea veseli. Urcă şi ei în vagon, dar plimbarea lor se termină mai repede decât şi-ar fi dorit, după ce fiul unuia dintre ei îi cere mecanicului să oprească locomotiva şi insistă pe lângă bătrâni să coboare. Trenuleţul se pune din nou în mişcare, dar până la capătul cursei mai face o oprire. Un localnic a uitat poarta deschisă, iar mecanicul frânează mocăniţa şi face „pârtie”.

Turiştii, îndrăgostiţi de arhaismul zonei

Plimbarea cu mocăniţa este un prilej de întoarcere în timp. Cel puţin aşa cred turiştii care ajung la Moldoviţa. „Ca peisaj e splendid, iar zona arhaică are un aer aparte din mocăniţă. Am fost şi în Austria cu mocăniţa, dar este o mare diferenţă faţă de ceea ce e aici”, a mărturisit Alexandru Lupaşcu, un turist venit din Iaşi. Bărbatul crede că o promovare mai serioasă a acestui mijloc de transport şi agrement ar fi benefică pentru întreaga zonă. Plimbările cu mocăniţa se pot face până în toamnă, mai exact până pe 3 octombrie, când este programată ultima cursă.