„Fabrica” de gablonţuri din mansarda Spitalului de psihiatrie

„NOU! Vizitaţi colecţia de primăvară –gablonţ”, e un anunţ pe internet care nu are cum să nu-ţi atragă atenţia, şi nu neapărat prin conţinut, ci prin faptul că este postat pe site-ul unui spital de psihiatrie. Cel de la Câmpulung Moldovenesc.

Colecţia, se precizează în acelaşi anunţ, a fost realizată în spitalul câmpulungean, iar cu un simplu click îţi apare o fereastră în care sunt prezentate toate modelele din colecţie, circa 50 de gablonţuri, din acryl.

Gablonţurile sunt realizate chiar de pacienţi ai Spitalului de psihiatrie, iar comenzile curg, sute de coliere fiind vândute aproape lună de lună.

Comenzi pe bandă rulantă

Pe lângă gablonţuri –care au cea mai mare căutare – în mansarda Spitalului de psihiatrie de la Câmpulung Moldovenesc se pictează icoane, tablouri, se cos goblenuri, se fac articole de artizanat, ceramică, împletituri din nuiele, articole de îmbrăcăminte etc.

„Avem câteva paciente foarte bune croitorese şi intenţionăm, pe viitor, să creăm şi rochii de bal pentru doamne, domnişoare, studente sau eleve, pentru baluri, banchete, ocazii festive...”, mărturiseşte administratorul „fabricii” de gablonţuri, doctorul Alexandru Paziuc.

Totul face parte dintr-un proiect al doctorului Paziuc –atelierele de ergoterapie – al cărui scop este acela de a schimba imaginea comunităţii, a oamenilor în general, faţă de bolnavul psihic, şi de a-l ajuta pe acesta să descopere ce abilităţi profesionale are, de a-l învăţa o meserie, a-l face să se simtă util, responsabil, răspunzător pentru ceea ce face.

Afacerea merge strună, iar aproape lunar, spitalul câmpulungean încasează zeci de milioane de lei vechi de pe urma vânzării produselor create în atelierele de ergoterapie.

Banii sunt folosiţi pentru plata utilităţilor unităţii medicale şi pentru achiziţionarea materialelor de producţie.

„Luna trecută am vândut gablonţuri de 14 milioane (n.r.-lei vechi). S-a dus vestea imediat, avem foarte multe comenzi... Trei sferturi din agenda de telefon e plină de pacienţi care vor să vină să lucreze”, mărturiseşte Cezara Alexoaie, unul dintre instructorii de ergoterapie ai spitalului.

Preţul unui goblen este de aproximativ 15 lei, iar lunar se vând câteva zeci de modele.

Tablouri, icoane, articole artizanale, căciuliţe şi ciorapi pentru copii, bluziţe, veste, sculpturi din lemn, ceramică etc. completează oferta atelierelor de ergoterapie din mansarda spitalului.

La Psihiatria din Câmpulung Moldovenesc, pacienţii pot învaţa să facă chiar şi plăcinte sau prăjituri, în bucătăria spitalului.

„Avem în perspectivă colaborarea şi cu societăţi comerciale, sunt deja persoane interesate ca produsele noastre să fie preluate şi vândute de firmele pe care le reprezintă”, completează doctorul Alexandru Paziuc.

„N-am gratii la geam, n-am paznic, în alte spitale există filtre, n-am nevoie”

La Câmpulung Moldovenesc, „spitalul de nebuni” nu are paznic, gratii la geam şi uşi ferecate cu lacăte.

Printre pacienţi sunt ingineri, profesori, doctori ori studenţi care au clacat la un moment dat. „Avem şi ziarişti în evidenţă”, zâmbeşte Alexandru Paziuc.

„Boala nu alege”, punctează medicul, explicând că, la nivel european, unul din patru oameni suferă de tulburări psihice.

„Observaţi că nu ţipă nimeni. N-am gratii la geam, n-am paznic, în alte spitale există filtre, n-am nevoie... tot timpul îi explic pacientului: Unde vrei să fugi? Unde? Cine te primeşte cu braţele deschise, să te înţeleagă mai bine? Din păcate, la noi încă există această mentalitate că bolnavul psihic este nerecuperabil, periculos, că este o ruşine să ai o astfel de persoană în familie şi că el nu mai este bun comunităţii. Nu, este total greşit”, continuă medicul psihiatru.

Proiectul atelierelor de ergoterapie din mansarda Spitalului de Psihiatrie Câmpulung Moldovenesc a demarat în 2002-2003, iar conceptul, preluat de la  Spitalul Socola din Iaşi, a fost îmbunătăţit de la an la an, cu idei „importate” de la spitale din Germania.

„Nu putem construi un alt tărâm pentru bolnavii psihici”

Pe lângă tratamentul medicamentos, pe lângă şedinţele de consiliere, psiho-educaţie şi psihoterapie, atelierele de ergorterapie au rolul de reinserţie socială, reintegrare în comunitate, prin creaţie.

„Dacă într-un spital de psihiatrie, un pacient vine şi stă câteva săptămâni, de două ori pe an, dacă la cabinet vine şi stă cinci sau zece minute, cât îi faci o evaluare şi-i scrii reţeta, marea majoritate a timpului, el o petrece în familie sau în comunitate. Ori atâta timp cât familia nu înţelege cum să se comporte cu acest pacient, atâta timp cât comunitatea nu oferă posibilităţi de integrare şi de recuperare, vorbesc de un loc de muncă protejat, de o locuinţă protejată a acestuia, cauzele, în general de stres social, care au dus persoana în criză, se menţin şi se produce recăderea. Şi atunci costurile întregii comunităţi sunt foarte ridicate. De aceea, noi ne-am gândit că prin această ergoterapie,  pacientul, cât vine şi stă în spital, are, pe lângă medicaţie, consiliere şi intervenţie psihoterapeutică, şi posibilitatea să îşi descopere nişte abilităţi profesionale”, explică doctorul Alexandru Paziuc.

Marea problemă, însă, continuă medicul psihiatru, este aceea că aceste servicii, pe care pacientul le învaţă în spital, nu se regăsesc şi în comunitate, acolo unde el se întoarce.

„În momentul în care iese din spital, acea activitate trebuie să şi-o continue şi acasă.  Dacă el învaţă să facă împletituri din nuiele, gablonţuri ori croitorie în spital, ar fi bine ca astfel de servicii să fie şi în comunitate, nu plătite de spital, ci de serviciile abilitate, cum ar fi Direcţia de Asistenţă Socială... Din păcate, munca noastră se opreşte în spital. Nu putem construi un alt tărâm pentru bolnavii psihici, ei sunt ai noştri, trebuie doar să îi înţelegem şi să învăţăm să îi acceptăm şi să găsim soluţiile cele mai bune pentru a-i integra”, subliniază medicul.

„Fabrica” de flori şi legume –prima întreprindere socială   

Pentru a da un exemplu autorităţilor şi a arăta că se poate şi e şi rentabil, atât pentru comunitate, cât şi pentru pacienţi, doctorul Alexandru Paziuc, împreună cu reprezentanţii fundaţiei „Orizonturi” şi un medic psihiatru din Germania, pun la cale prima întreprindere socială de la Câmpulung Moldovenesc, la care să fie angajate persoane care au sau au avut statut de persoane cu dizabilităţi psihice.

Au concesionat serele oraşului şi au de gând să producă flori şi legume, pe care să le vândă agenţilor economici interesaţi.

De pe urma acestui gen de afacere, mai toată lumea are de câştigat.

În primul rând pacientul, care beneficiază de un loc de muncă, în afara porţilor spitalului de psihiatrie, şi câştigă şi bani de pe urma activităţii sale.

De câştigat are şi spitalul şi comunitatea, pentru că bolnavul, integrat într-o activitate cotidiană, colectivă, nu mai are acele căderi psihice, acele decompensări care de cele mai multe ori sunt generate de modul în care familia sau cei din jur îl acceptă.

„Se vor crea în jur de 30 de posturi, iar pe un post putem angaja şi două-trei persoane, pentru că, fiind sub tratament, mulţi vor lucra două-trei ore pe zi. E o întreprindere socială, nu una în care trebuie să muncească 12-16 ore pe zi, să îndeplinească o anumită normă...”, explică medicul psihiatru.

70 de paturi şi 1200 de pacienţi pe lună

Numărul persoanelor cu probleme psihice creşte îngrijorător de la an la an, avertizează specialiştii, susţinând că autorităţile ar trebui să se implice mai mult în sprijinirea acestei categorii de persoane.

 „Într-o societate care este nesigură, într-o societate în care modul de a fi înţeles şi de a trăi în condiţii cât de cât decente, civilizate, nu sunt asigurate, starea de stres poate să genereze o boală. De obicei, şi studiile au dovedit acest lucru, stresul, mai ales stresul social lasă urmări asupra persoanei, indiferent de ce pregătire are. Păi un om care îşi pierde la 45-50 de ani locul de muncă şi nimeni nu îl mai angajează, sigur că face depresie. Are copii la facultate, rate în bancă, fel de fel de probleme, nu are cu ce să plătească, cu ce să iasă din starea respectivă, şi atunci sigur că se gândeşte să îşi pună capăt zilelor. Noi încercăm să îl ajutăm să depăşească momentul de criză, să vadă că are şi alte posibilităţi, şi ajungem din nou la ateliere de ergoterapie... Ce face însă când iese din spital şi trebuie să se întoarcă în comunitate?!”, întreabă retoric doctorul Alexandru Paziuc.

La Spitalul de psihiatrie de la Câmpulung Moldovenesc s-a redus nu de mult, din cauza austerităţii bugetare, numărul de paturi, ajungându-se la 70.

Unitatea, însă, trebuie să facă faţă la circa 1200 de pacienţi pe lună, cei mai mulţi fiind din judeţ.

Silberberger a precizat, totodată, că o altă problemă foarte mare întâlnită în România e stigmatizarea bolnavului psihic, dispreţuit de comunitate şi, de multe ori, şi de autorităţi.