Printează articolul
Trimite e-mail
Fost deţinut politic, considerat „element duşmănos al regimului comunist”, Ioan Busuioc, din Bălăceana, se apropie de aniversarea unui secol de viaţă. Pe 29 iulie, copiii, nepoţii, strănepoţii şi cunoscuţii vor veni să-l felicite pe moş Ioan, care a „traversat” trei tipuri de regimuri politice, două războaie mondiale, dar şi 13 ani de detenţie în închisorile comuniste. Pentru moş Ioan, cumpătarea, munca şi credinţa au fost elementele care au stat la baza celor o sută de ani de viaţă. Primăria Bălăceana îi va oferi bătrânului o diplomă de onoare şi o şampanie.
„O viaţă când mai bună, când mai rea...”
Ioan Busuioc s-a născut pe 29 iulie 1910, în Bălăceana, chiar în casa în care locuieşte şi acum, într-o familie cu cinci copii, el fiind penultimul dintre fraţi. Pentru că a avut o problemă de sănătate încă de mic, nu a fost primit în armată. S-a deprins cu munca în gospodărie, alături de părinţi, şi asta a făcut toată viaţa.
„Mi-au plăcut animalele, mi-a plăcut munca în aer liber. Creşti animale, ai şi mâncare sănătoasă. Am avut o viaţă când mai bună, când mai rea... Nu mi-a plăcut să beau, să fumez, să port duşmănie. Aşa, ca omul, am muncit, am mers la biserică. Veneau preoţi în sat. Stăteau patru, cinci ani, plecau, eu rămâneam. Eram epitrop. Au trecut zeci de preoţi pe la altar. Până acum doi ani mergeam pe picioarele mele la biserică şi citeam din cartea sfântă. Acum nu mai pot. Merg greu. Piciorul ăla bolnav, de mic copil, mă împiedică”, ne-a povestit bătrânul.
Cinci copii, 13 nepoţi, 23 strănepoţi
La 33 de ani, Ioan Busuioc s-a însurat cu Ecaterina, „Leliţa”, cum îi spuneau cunoscuţii, cu care are cinci copii, doi băieţi, Vasile - 71 de ani, Gheorghe - 69 de ani, şi trei fete, Rahila -76 de ani, Veronica - 66 de ani şi Raveica - 64 de ani. De ani buni, bătrânul a rămas văduv şi este îngrijit de fiul său Gheorghe şi nora Elvira. Se bucură când este vizitat de cei 13 nepoţi, dar şi de cei 23 de strănepoţi. Îi place să stea de vorbă cu ei, să le mai povestească frânturi din viaţa sa lungă şi aspră, având în vedere că a fost supus mai multor chinuri în închisorile comuniste, unde şi-a petrecut 13 ani din viaţă.
„Eram iar arestat, iar anchetat, şi dus la altă temniţă”
Considerat „element duşmănos al regimului comunist”, în anii ‘50, Ioan Busuioc, împreună cu alţi doi fraţi ai săi, dar şi cu alţi consăteni, a fost anchetat, arestat şi trimis 13 ani după gratii.
„Am stat în mai multe temniţe, aici, la Suceava, apoi la Botoşani, Lugoj, Văcăreşti, Aiud, Periprava. Am fost vânaţi de comunişti. La închisoarea din Suceava erau adunaţi 7.500 de bărbaţi, toţi deţinuţi politic. Ne mutau. Nu ne lăsau la un loc. În toţi aceşti ani, doar o dată sau de două ori am fost acasă, să-mi văd soţia şi copiii. Eram iar arestat, iar anchetat, şi dus la altă temniţă”, ne-a povestit moş Ioan.
De multe ori, bătrânul devine bănuitor când cineva îl întreabă ceva despre acei ani de detenţie. Iritat, el le răspunde cu o întrebare „Dar la ce-ţi trebuie?”, „Ce te interesează?”, „Cine întreabă?”, făcând parcă un scut în jurul poveştii sale din acea perioadă. Apropiaţii bătrânului spun că în anii de după închisoare, când s-a întors la familie, a dorit să şteargă din memorie tot calvarul prin care a trecut în temniţele comuniste. A lăsat ca timpul să şteargă rănile şi să le cicatrizeze.
„N-am mâncat niciodată ca să mă satur”
Pentru că a crescut tot timpul animale, bătrânului nu i-a lipsit niciodată din alimentaţie un lapte proaspăt, un ou sau o bucată de brânză. „N-am mâncat niciodată ca să mă satur. Mai bine cu stomacul gol. Munceşti mai bine. Eşti mai sănătos. Puţin. Să mănânci puţin şi natural”, ne-a spus moş Ioan, adăugând el că munca şi credinţa l-au ţinut „drept” până la această vârstă. Bea mult lapte. Îi plac fructele, bananele şi portocalele, în special, carnea foarte slabă, de pui, supele de legume şi mierea de albine. Nu a făcut abuz de medicamente, pentru că nici nu a avut parte în viaţă de boli grele. Acum, copiii îi mai aduc vitamine, „care să-i dea putere”, dar tot lactatele şi fructele sunt preferatele bătrânului. Dacă până la Revoluţie Ioan Busuioc trăia doar din gospodărie, după ‘90 a primit o pensie de fost deţinut politic, care, după majorări, a ajuns acum la aproape 900 de lei.
Este un om „uşor”
Primarul comunei Bălăceana, Nichita Babor, ne-a spus că îi va oferi lui moş Ioan, de ziua lui, o diplomă de onoare, o şampanie, din partea primăriei, şi un milion de lei vechi din propriul buzunar.
„Îl cunosc bine pe Ioan Busuioc. Aş spune despre el, cum se zile la ţară, că este un om <uşor>. Nu este dificil, nu este greoi. Se poate trăi bine cu el. Este respectat în comună. Nu a avut probleme cu oamenii din sat. Mergea duminică de duminică la biserică, ajuta biserica, se ruga mult. Până nu de mult citea ziarele şi mergea la slujbă. Acum, se deplasează mai greu”, ne-a spus primarul Babor.
La locuinţa lui moş Busuioc, cel mai în vârstă om din comuna Bălăceana, ne-a însoţit şi viceprimarul comunei, Constantin Todiraş, care, de asemenea, are doar cuvinte de laudă la adresa bătrânului.
„A dus o viaţă echilibrată. I-a plăcut munca. La jumătate de secol de când a zăcut în temniţele comuniste, bătrânul încă îşi aminteşte de vremurile grele din viaţa sa, de teroarea comunistă. Au fost mai mulţi bărbaţi din sat care au suferit în acea perioadă. Majoritatea nu mai sunt în viaţă”, ne-a spus Todiraş.
