Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
Numărul sucevenilor care suferă de diabet zaharat creşte sensibil de la an la an. Aşa arată o statistică a Direcţiei de Sănătate Publică (DSP) Suceava, întocmită pe primele cinci luni ale lui 2010, potrivit căreia numărul persoanelor din judeţ diagnosticate cu această maladie este de 19.383, în creştere faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, când s-au înregistrat 18.052 cazuri.
Medicii suceveni spun că, în judeţ, numărul bolnavilor a crescut de circa trei ori mai mult începând cu 2007-2008, când s-a derulat programul de evaluare a stării de sănătate, care a dus la descoperirea de noi pacienţi.
Pentru viitor, estimările specialiştilor în domeniu sunt sumbre, aceştia arătând că în 20 de ani numărul bolnavilor de diabet se va dubla din cauza stilului de viaţă sedentar combinat cu o alimentaţie bogată în calorii.
30% dintre persoanele care suferă de diabet nu sunt diagnosticate
În prezent, diabetul afectează un număr estimat la 246 milioane de oameni din toată lumea, dintre care aproximativ 48 de milioane în Europa. În România, aproximativ 1,25 de milioane de persoane suferă de diabet, dar doar 481.000 sunt luate în evidenţă de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, potrivit datelor contabilizate de această instituţie. În plus, 30% dintre persoanele cu diabet nu sunt diagnosticate, şi asta deoarece creşterea glicemiei „nu doare”, fapt pentru care foarte mulţi pacienţi sunt diagnosticaţi târziu, când afecţiunea este deja cronică.
Diabetul zaharat este o boală caracterizată printr-o insuficienţă relativă sau totală de insulină, iar printre cauzele ce duc la apariţia sa se numără stresul de zi cu zi, care presupune printre altele alergătura după un loc de muncă sau mâncatul rapid şi în locuri improprii, creşterea duratei medii de viaţă în paralel cu scăderea natalităţii, care duce la o îmbătrânire a populaţiei, ştiut fiind faptul că boala apare mai ales la persoanele în vârstă.
Cauzele şi simptomele bolii
Alte cauze sunt reprezentate de migraţia masivă a populaţiei spre mediul urban şi stresul adaptării la viaţa aglomerată de la oraş, scăderea volumului de activitate fizică zilnică, diverşi factori ce ţin de familie, ocupaţie, societate.
Pe termen lung, creşterea glicemiei, adică a nivelului de „zahăr” în sânge, duce la o serie de modificări în corpul uman, organele cele mai afectate fiind sistemul nervos, ochii şi rinichii.
Simptomele bolii sunt asociate cu urinări dese şi nevoia de a bea multă apă, creşterea poftei de mâncare cumulată cu o scădere a greutăţii, vindecarea întârziată a plăgilor, tulburări de vedere, infecţii urinare repetate, amorţeli ale extremităţilor corpului şi stare de oboseală permanentă.
