Îngerii au plecat la Domnul

Uneori viaţa este incredibil de nedreaptă. Să duci la groapă patru îngeri de copii, patru suflete care au încheiat conturile cu viaţa înainte de a o începe, într-un mod cumplit, nimic nu pare a fi mai crunt decât atât. Şi totuşi, acesta este supliciul pe care l-au îndurat oamenii care i-au dus, ieri, pe ultimul drum pe fraţii morţi luni seară în blestemata ladă care le-a rupt firul vieţii când acesta abia se înnoda.

Satul Gemenea a trecut ieri prin clipe grele. Bătrâni de 70-80 de ani îşi mai aduceau aminte că patru morţi într-o casă mai fuseseră doar în anii 40, când bolile vremii făceau ravagii.

Paraschiva, în vârstă de 8 ani, gemenii Petru şi Pavel, de 5 ani, şi Ioana, de 3 ani, cei patru copii ai familiei Rusu dispăruţi în cel mai cumplit mod posibil, sufocaţi în lada pentru făină din cămară, au fost duşi pe ultimul drum.

Patru preoţi, câte unul pentru fiecare copil, aflaţi şi ei la cea mai grea slujbă de înmormântare din viaţă, s-au rugat pentru sufletele micuţilor, ducându-i spre groapa în care au fost depuşi cu toţii, pe vuietul sfâşietor al trâmbiţei, instrumentul cu care oamenii din zona de munte a judeţului sunt conduşi în mod tradiţional pe ultimul drum. 

Chipuri desfigurate de suferinţă

Gemenea este un sat foarte întins, cu puţini locuitori. Chiar şi aşa, aproximativ 200 de oameni au venit să-i ducă pe ultimul drum pe cei patru copilaşi. Adunaţi în curte şi pe drumul din faţa gardului, bătrâni şi tineri nu-şi puteau stăpâni lacrimile. O bătrână de peste 80 a leşinat chiar în momentul în care maşina mortuară a intrat în curte, căzând lângă una dintre roţi. Din fericire, nu a fost lovită, şi, în cele din urmă, udată cu apă, şi-a revenit cât să fie sprijinită să ajungă acasă. Era clar, nu mai putea sta să vadă ce urma.

Cel mai cumplit moment a fost cel în care sicriele au fost scoase din casă, în curte. Imaginea celor doi băieţei blonzi, în cămăşuţe şi cu pulovere, şi cele două fetiţe, îmbrăcate în rochiţe albe şi cu coroniţe pe cap, sfâşia inimile celor prezenţi.

Slujbă pentru cei nevinovaţi în faţa Domnului

Odată plecat din curtea casei, cortegiul funerar a parcurs cei patru kilometri până la cimitir mai repede decât la o înmormântare obişnuită, slujba fiind una deosebită.  

„La înmormântarea pruncilor este o rânduială specială, este o slujbă deosebită pentru cei care s-au mutat atât de repede de la noi. Este o slujbă trăitoare, dar scurtă şi mai concisă, pentru că ei sunt nevinovaţi în faţa Domnului”, ne-a spus preotul Alexandru Roşu, parohul din Gemenea, care a oficiat slujba alături de preoţii Ilie Ursache, de la Slătioara, Silviu Horga şi Constantin Pădureţ, de la parohia din Stulpicani, comuna din care face parte satul Gemenea.

Pentru aceştia din urmă prezenţa la înmormântare, la rugămintea parohului local, a fost o încercare extrem de grea, consolându-se doar cu convingerea că cei patru se vor mântui în faţa Domnului, în mult prea scurta lor viaţă neavând timp să greşească.

Înmormântarea, prin solidaritatea unor oameni de bine 

Deoarece părinţii copiilor morţi, Dumitru (74 de ani) şi Angela (38 de ani) sunt săraci lipiţi pământului, înmormântarea a fost posibilă doar cu ajutorul oamenilor de bine.

„Un grup de zece oameni din sat, eu, părintele paroh, câţiva oameni de la gatere, am strâns bani ca să le facem înmormântarea. Ei nu au avut bani deloc, din ce a mai rămas de la înmormântare o să-i ajutăm tot pe ei, să-şi acopere casa, să-şi facă sobe, să facă tot ce este urgent pentru a trăi în condiţii normale”, ne-a spus Niculina Mihalea, preşedinta Obştei Gemenea, cea care s-a implicat şi în organizarea efectivă a înmormântării.

Important de precizat este şi că Primăria comunei Stulpicani a dat un ajutor bănesc pentru înmormântare, în total adunându-se mai bine de 4.000 de lei. 

Regrete şi amintiri ale clipelor de coşmar

Regretele şi întrebarea de ce a trebuit ca toate ghinioanele din lume să se abată asupra a patru suflete nevinovate nu au contenit la înmormântare.

„Culmea este că fetiţa de 8 ani niciodată nu mai intrase în acel sicriu al morţii, nu îi plăcea să se joace acolo. Dar ce a zis acuma, hai să-l facem pe tata să ne caute. Vă mărturisim că în acel lădoi s-au jucat, la vremea lor, şi părinţii tatălui lor, şi sora sa şi nu s-a întâmplat nimic. Aşa s-a nimerit acum să cadă capacul peste ei şi să-i închidă înăuntru”, povestea, resemnat, preotul paroh Alexandru Roşu.

Despre clipele de un tragism înfiorător de luni seară, când familia a dat peste cadavrele reci ale copiilor, în lada pentru făină, ne-a povestit şi o vecină, Ana Paparuş, martoră la tragedie.

„Copchila (n.r. Irina, fata de 10 ani, unicul copil al cuplului rămas în viaţă) a strigat <tată, hai că i-am găsit în ladă>. Mă-sa l-a luat pe unul de mânuţă şi când i-a dat drumul a văzut că e mort. Apoi şi celălalt şi celălalt..... Mă-sa s-a dus să se arunce în fântână, au ţinut-o vecinii, nu vrea să mănânce nimic de atunci, nici să bea apă”, ne-a povestit tanti Ana.

Ce a rămas din familia Rusu

Înainte de cumplitul sfârşit de luni, Dumitru şi Angela Rusu aveau cinci copii. Trei fete şi doi băieţei gemeni. Deşi tatăl este surdo-mut din naştere, iar mama oligofrenă de gradul II, copiii nu aveau probleme de sănătate.

După cumplita tragedie, din familia Rusu a mai rămas un tată de 74 de ani care abia se mai poate mişca (la înmormântare nu a putut merge în urma copiilor morţi, fiind dus de o maşină), o mamă şi aşa foarte bolnavă, parcă şi mai pierdută în altă lume şi o fetiţă de 10 ani, Irina, cel mai mare copil al cuplului. O copilă ce impresionează plăcut, foarte isteaţă pentru vârsta sa.

Mama sa a ameninţat că se omoară dacă statul îi ia ultimul copil, astfel că decizia pe care vor trebui să o ia autorităţile în privinţa sa este extrem de dificilă.

Angela Rusu mai are o fiică de 15 ani, cu handicap sever, dintr-o relaţie anterioară, dată în plasament. A fost ieri la înmormântarea fraţilor, după care a revenit la centrul în care, susţin cei care se ocupă de ea, face progrese vizibile.

Clipele fatale

Cumplita tragedie de luni seară pare scenariul unui film de  groază.

Mama copiilor era plecată la un magazin din sat, după cumpărături, împreună cu fiica cea mare, iar acasă era doar tatăl surdo-mut şi cei patru copii.

Cei patru, jucându-se prin casă, au intrat la un moment dat în lada pentru făină din cămară. Capacul, probabil tras de fiica cea mai mare, care vroia să se ascundă de tată, s-a închis, iar încuietoarea din metal a blocat cutia. Micuţii au mai trăit minute bune, însă soarta a făcut ca nimeni să nu-i poată scoate din ghearele morţii. S-au zbătut până când lipsa de oxigen le-a răpus trupurile fragile.