Condamnaţi la moarte la locul de muncă

Aproximativ 30 de suceveni îşi riscă viaţa mergând zi de zi la serviciu. Este vorba de personalul Laboratorului de radiodiagnostic şi imagistică medicală din cadrul Spitalului Judeţean de Urgenţă, oameni care lucrează cu raze X, ce străbat corpul şi pot fi periculoase pentru sănătate.

Deşi există destule meserii care predispun la diverse boli, totuşi, când vine vorba de cancer, teama este şi mai mare, iar la această unitate sanitară, în ultimii 20 de ani, opt persoane care îşi desfăşurau activitatea în acest sector au dezvoltat cumplita maladie. Dintre ei, doar jumătate, doi medici şi două asistente, mai sunt în viaţă.

Şeful Laboratorului, dr. Constantin Croitoru, recunoaşte că există o legătură de cauzalitate între activitatea de la locul de muncă şi problemele de sănătate, arătând că riscul de a face cancer este crescut pentru cei care muncesc aici, din cauza pericolului mare de iradiere.

Cancerul survine în urma expunerii îndelungate la radiaţii

”Este o boală care se dezvoltă în timp. De obicei, problemele apar după 20, 30 de ani de activitate”, spune medicul, care lucrează la Spitalul Suceava din 1988.

El îşi aminteşte că, atunci când s-a angajat la această unitate sanitară, nu erau disponibile decât aparate Roentgen, care nu protejau medicul şi pacientul investigat decât într-o foarte mică măsură.

„Era unul, la Spitalul Vechi, produs în 1945, cu care se lucra pe întuneric. La Spitalul Nou, erau alte două, ceva mai performante, de fabricaţie românească, dar cu tuburi cehoslovace, şi tocmai se făceau primele transformări în adaptarea la ecranul fluorescent a unei camere de luat vederi, care prelua imaginea şi o transmitea unui monitor, aşa că se putea lucra la lumina zilei”, îşi aminteşte dr. Croitoru.

El povesteşte că, în acea perioadă, la Spitalul Suceava a apărut şi un aparat de investigaţie neiradiant, care se baza pe o metodă non-invazivă cu ultrasunete, respectiv un ecograf, dar care, spre deosebire de cele de la ora actuală, avea un grad ridicat de eroare şi nici nu putea fi folosit pentru investigarea tuturor organelor corpului. În plus, doar un singur medic din spital avea acces la el. La vremea respectivă, computere tomografe erau doar în centrele universitare, punctează specialistul.

”Dacă te fereşti, nu poţi să-ţi faci meseria”

El adaugă că, atunci când şi-a început cariera, din cauza pericolului mare de iradiere şi a bolilor profesionale care puteau apărea la medicii radiologi, această disciplină era ocolită de specialişti, fiind o mare criză de personal.

„Am optat pentru această specialitate din dorinţa de a ajuta oameni. Eu când văd bolnavii uit de mine. Este ca şi atunci când încerci să salvezi un om de la înec. Ştii că există riscul să mori, dar totuşi te arunci după el în apă”, mărturiseşte dr. Croitoru.

El arată că, personal, a fost mai expus iradierii până anul trecut, şi asta din cauză că lucra în aceeaşi încăpere cu pacientul pe care îl examina, iar într-o zi efectua un număr mare de investigaţii.

În 2009, prin dotarea Spitalului Suceava cu un alt  echipament performant de radiologie standard, pericolul s-a diminuat în condiţiile în care noua tehnologie îi permite să stea într-o cameră alăturată şi să urmărească totul pe un ecran. Totuşi, în ciuda acestei achiziţii de ultimă generaţie, riscurile nu au putut fi eliminate în totalitate deoarece, de multe ori, este nevoit să intre şi în încăperea în care se află bolnavul, iar examinările zilnice au rămas la fel de numeroase.

„Nu suntem complet izolaţi de radiaţii, fiindcă mai trebuie să intrăm ca să le preparăm bariul. Pe de altă parte, mulţi nu aud ce-i întrebăm sau ce le spunem să facă. Nu lucrăm doar cu tineri, ci mai mult cu pacienţi în vârstă, cu multiple afecţiuni, inclusiv neuropsihice. Oricum, suntem printre puţinii medici care dau ce au mai de preţ, viaţa, fiindcă dacă te fereşti, nu poţi să-ţi faci meseria”, completează dr. Constantin Croitoru, adăugând că şi asistentele şi infirmierele sunt la rândul lor expuse, deoarece trebuie să facă radiografii, respectiv curăţenie în laborator.

Pielea iritată, anemiile şi căderea părului, la ordinea zilei

Din cauza potenţialului iradiant al mediului în care lucrează, în afară de cancer, angajaţii Laboratorului de radiodiagnostic şi imagistică (opt dintre ei sunt medici) au tendinţa de a dezvolta şi alte boli, nu atât de grave, dar în schimb mai frecvente. Astfel, ei prezintă frecventiritaţii ale pielii, aşa-numitele radiodermite care constau în moartea ţesuturilor moi şi necrozarea acestora în timp (necroza poate să atingă şi osul), anemii sau le cade părul.

Pentru a diminua riscul de îmbolnăvire, personalul trebuie să aibă o alimentaţie corespunzătoare, bogată în proteine, să poarte şorţuri plumbate de radioprotecţie (grele de câte 12 kilograme) şi mănuşi plumbate. Pentru o protecţie şi mai bună, ar fi necesar ca după fiecare bolnav examinat încăperea să fie aerisită între cinci şi 15 minute, în funcţie de tipul de investigaţie care a fost realizat, dar, din cauza adresabilităţii crescute, de aproximativ 50.000 de pacienţi pe an, şi a numărului insuficient de medici, aceşti timpi nu pot fi respectaţi.

„La laborator sunt investigaţi între 130 şi 140 de pacienţi pe zi. Un medic ar trebui să consulte zilnic maxim 14 bolnavi, dar el vede circa 30. Pentru a ne desfăşura activitatea în condiţii optime, la radiologia standard, de exemplu,am avea nevoie de opt medici în loc de patru. Reuşim totuşi să ne facem treaba, chiar dacă adresabilitatea este crescută, şi asta numai datorită experienţei îndelungate. Astfel, pentru a interpreta o investigaţie ar fi nevoie de 20 de minute, dar noi dăm rezultatul într-un timp mai scurt”, explică dr. Constantin Croitoru.

Grad mare de periculozitate, dar sporuri mici

Deşi nu se plânge de condiţiile grele de muncă, personalul Laboratorului şi-ar dori totuşi ca gradul de periculozitate a mediului în care lucrează să fie recunoscut şi să se reflecte în leafa primită la fiecare sfârşit de lună. Din păcate, legislaţia din sistemul sanitar nu îi avantajează pe salariaţii acestui sector, cărora li se acordă un spor de periculozitate de doar 20%, în condiţiile în care angajaţii din alte domenii medicale sunt recompensaţi şi cu sporuri de 100%. Ca şi cum nu ar fi fost de ajuns, acest spor şi aşa mic ar urma să fie tăiat complet de la anul, când se suspendă grupa de risc.

„Forul nostru tutelar, CNCAN, intenţionează să elimine în totalitate riscul de iradiere la personalul medical, astfel încât radiologia să nu mai fie considerată o meserie de risc”, explică medicul, care a primit oferte de lucru în străinătate, dar care a decis să-şi continue cariera la Suceava.

„Îmi plăteau un zbor cu avionul până la Barcelona ca să învăţ limba şi s-au angajat să asigure servicii pentru membrii familiei mele. Peste graniţă aş fi primit 150.000 de euro pe an, în condiţiile în care, aici, câştigul lunar al unui medic este de 500 de euro”, menţionează dr. Constantin Croitoru.