Staţiunea de Cercetare Agricolă Suceava, în luptă inegală cu criza economică

Activează într-un domeniu aflat la pământ, nu are buget de la stat şi supravieţuieşte pe cont propriu, în plină criză economică. Practic, este o instituţie de stat, obligată să facă cercetare ştiinţifică, însă fără a fi ajutată financiar. Mai rău de atât pare să nu se poată, însă cam aceasta ar fi în câteva cuvinte situaţia în care se află astăzi Staţiunea de Cercetare Agricolă Suceava.

Înfiinţată în anul 1946, Staţiunea de Cercetare şi Dezvoltare Agricolă Suceava a fost zeci de ani o instituţie simbol, la care lucrau cei mai de seamă specialişti şi care furniza sămânţă de calitate pentru toate culturile agricole lucrate în judeţ.

După Revoluţie, treptat, staţiunea a început să piardă teren, o dată cu decăderea agriculturii. Situaţia de acum este însă mai grea ca niciodată.

Fără buget de stat, dar aflată în ograda Ministerul Educaţiei, Cercetării Tineretului şi Sportului şi obligată să facă cercetare ştiinţifică, instituţia trăieşte doar din vânzarea soiurilor de sămânţă produse şi din profitul obţinut de la o fermă proprie de bovine, hrănite cu roadele de pe pământul staţiunii.  

Întârzieri la plata salariilor foarte mici

În aceste condiţii, plata salariilor nu se poate face la timp. Dumitru Bodea, directorul instituţiei, a recunoscut că sunt restanţe la achitarea lefurilor (întârziere de o lună până la două luni), iar supravieţuirea se face de la o zi la alta. El a precizat că la staţiune mai sunt 92 de angajaţi, 25 în domeniul cercetării (printre ei sunt şi zece cercetători), în timp ce restul sunt în producţie, lucrând cele 800 de hectare de teren pe care le mai are instituţia, pe care se produc noi şi noi soiuri de sămânţă şi furaje pentru animalele de la ferma proprie.

„Este foarte greu să facem faţă, norocul este că cei mai mulţi dintre angajaţii noştri sunt de mult aici, iar ei sunt învăţaţi cu sacrificiul. Mai ales în domeniul cercetării, doar pasiunea îi face să nu plece”, ne-a spus Dumitru Bodea, subliniind că apelează şi la foşti salariaţi pensionaţi când este mult de muncă în sectorul producţie, iar despre tineri care să vină să se angajeze la staţiune nici nu poate fi vorba.

El a subliniat că face eforturi pentru a le da măcar un minimum de bani angajaţilor, restanţele la salariu adunându-se după ce lună de lună lefurile nu au putut fi achitate integral.

Toate acestea în condiţiile în care salariul mediu de la staţiune este de 850 de lei în sectorul producţie şi de 950 de lei în cel al cercetării.    

Decăderea, în cifre

Directorul Staţiunii de Cercetare Suceava ne-a explicat şi de ce instituţia supravieţuieşte cu mare greutate. De exemplu, sămânţa de cartof, cultura simbol a Sucevei, nu mai este astăzi căutată aproape deloc.

„Problema noastră majoră în ceea ce priveşte valorificarea o reprezintă cartoful pentru sămânţă. Trendul de descreştere a interesului pentru aceasta este deja de 4-5 ani. În aceste condiţii, dacă în anii anteriori, cultivam 200-250 de hectare de cartofi pentru sămânţă, am ajuns până la 50 de hectare în 2009, iar în 2010 vom însămânţa doar 30 de hectare”, a explicat cel care se află de zece ani în fruntea instituţiei. Aşadar, pentru că interesul ţăranilor pentru agricultură a scăzut, iar dintre cei care o practică puţini aleg să îşi cumpere sămânţă de calitate, pentru Staţiunea de Cercetare Agricolă supravieţuirea este din ce în ce mai grea. O mare lovitură în acest an este şi tăierea subvenţiilor pentru achiziţionarea de sămânţă, condiţii în care marfa produsă de staţiune riscă să nu poată fi valorificată.

Dumitru Bodea a arătat că în 1990 Staţiunea de Cercetare lucra 2.000 de hectare de teren, zece ani mai târziu mai avea 1.600 de hectare, în timp ce acum abia mai deţine 800. În ceea ce priveşte numărul de angajaţi, în anul 2000 erau 275, de aproape trei ori mai mulţi decât în prezent.

Contracte de cercetare, câştigate, dar nefinanţate      

Anul trecut, apariţia Legii 45/2009, privind organizarea cercetării în domeniile agriculturii, silviculturii şi industriei alimentare, care prevedea, printre altele, ajutor financiar de la stat pentru funcţionarea staţiunilor de cercetare, a dat speranţe de mai bine, însă totul a rămas pe hârtie. Dumitru Bodea a precizat că „atât în activitatea de producţie, cât şi în cea de cercetare, 99% din efortul financiar este din resurse proprii”.

Mai mult, contracte de cercetare câştigate de Staţiunea de Cercetare Suceava, prin Ministerul Educaţiei şi Cercetării, nu au mai fost finanţate din cauza crizei economice.

„Pentru acest an de exemplu, unele contracte nu au mai fost finanţate deloc, în timp ce altele în proporţie de 25-30%”, a precizat directorul Bodea.

„Căliţi” cu sărăcia de 20 de ani 

Totuşi, la staţiune viaţa merge înainte. Printre cercetătorii care muncesc aici se găsesc şi doi tineri, soţ şi soţie, care au făcut în trecut subiectul unui reportaj în ziarul nostru. Deşi câştigă împreună mai puţin de 1.500 de lei,  Gabriel şi Alina Beşleagă, de 28, respectiv 27 de ani, au rămas la staţiune şi cel puţin pentru moment nu se gândesc să plece, din contră, au planuri de a obţine un grad superior în meseria pe care o practică.

„Oamenii de la noi sunt căliţi, la noi e criză de 20 de ani. Problema este că acum la noi e foarte greu pentru că şi celor din jur le e greu”, a încheiat Dumitru Bodea.