Jigodie în adăpostul de câini din Lunca Sucevei

Una dintre cele mai grave boli infecto-contagioase ale câinilor, jigodia, şi-a făcut apariţia în adăpostul de câini comunitari din Lunca Sucevei. Deocamdată, s-au înregistrat cazuri doar la pui, dar una dintre voluntarele care se ocupă de adăpost, nemţoaica Christine Schulz, ne-a declarat, ieri, că nici adulţii nu sunt vaccinaţi împotriva acestei maladii deoarece adăpostul nu-şi permite cheltuiala. Singurul vaccin administrat este cel antirabic. Christine Schulz a afirmat că primele cazuri de boală au început să apară în această primăvară, iar medicul adăpostului, Cătălin Rusu, le-a administrat medicamente animalelor bolnave. Întrebată cu ce sunt trataţi câinii care au contractat virusul jigodiei, voluntara a răspuns că primesc un tratament cu streptomicină şi penicilină, iar în cazurile grave se încearcă salvarea pacienţilor cu cefalosporine, care sunt mult mai scumpe. Potrivit Christinei Schulz, zilnic se află în tratament cam patru căţei. „Nu putem vorbi încă de o epidemie, cazurile sunt sub control şi ştiu că şi în oraş au apărut, nu numai la adăpost. Nu ne permitem să vaccinăm câinii de aici împotriva jigodiei, dar nu asta e cel mai rău, ci că nu avem condiţii să izolăm animalele bolnave de cele sănătoase şi aşa se pot îmbolnăvi şi alţi câini”, a spus voluntara.

Jigodia este provocată de un virus, afectează în primul rând puii şi de obicei este mortală. Tratamentul este scump şi de durată, iar animalele care scapă riscă să rămână cu sechele nervoase. În prima fază se manifestă cu simptome respiratorii şi digestive - animalelor le curg ochii şi nasul, sunt uşor febrile, prezintă vomă şi diaree şi se deshidratează accentuat. În faza următoare apar semnele nervoase, convulsii, tremurături, crize comiţiale. Câinii vaccinaţi nu fac boala sau fac forme uşoare. Jigodia se transmite uşor de la câinele bolnav la cel sănătos nevaccinat pe cale respiratorie sau digestivă, dar nu se transmite la om.

Adopţia, cea mai sigură cale de a salva un câine de la moarte

În adăpostul din Lunca Sucevei sunt la această oră aproximativ 1.000 de câini strânşi de pe străzile municipiului reşedinţă de judeţ. Condiţiile în care trăiesc sunt greu de descris, cât despre mâncare, hrana de bază este mălaiul. În zilele bune, mai primesc orez sau produse pe bază de carne şi lapte, donate de firmele de profil cu una, două zile înainte de a ajunge la termenul de expirare. Singurul lucru bun, în ceea ce priveşte animalele fără stăpân, este că în urma campaniilor de promovare a adopţiilor a crescut numărul celor care înţeleg să-şi arate dragostea faţă de animale luându-le acasă şi îngrijindu-le, şi asta pentru că un câine are nevoie de mai mult decât să schimbe strada cu ţarcul sau cu lanţul la adăpost. În municipiul Suceava sunt 33.000 de familii. Cel puţin jumătate spun că iubesc animalele şi nu pot accepta eutanasierea câinilor abandonaţi, deşi traiul din adăpost e o condamnare la moarte lentă. Este suficient ca doar 1.000 de familii de suceveni să adopte un câine şi s-ar rezolva una dintre cele mai spinoase probleme ale oraşului, atât din punct de vedere umanitar, al bunăstării animalelor, cât şi al cheltuielilor presupuse de existenţa „lagărului” din Lunca Sucevei. Pentru bătrânii singuri, pentru copii, un câine adoptat poate fi cel mai bun şi recunoscător prieten, iar cheltuielile de întreţinere, chiar în condiţii de acută criză financiară, sunt suportabile pentru orice buget personal. După ce luni de zile sau ani a mâncat terci în adăpost, ceea ce va conta pentru un câine adoptat va fi nu hrana, ci căldura şi afecţiunea stăpânului. Merită să încercaţi.