La vârsta la care cei mai mulţi semeni abia se mai pot duce până la toaletă, un bătrân în vârstă de 82 de ani lucrează cu semănătoarea şi calul pe ogor. Ceea ce îl face cu adevărat deosebit este că nu lucrează doar pentru el, ci şi prin sat, pe ogoarele oamenilor care îi cer ajutorul. Aşa se face că a însămânţat hectare întregi de teren, acceptând inclusiv să fie plătit în tranşe ori după venirea pensiei.
Pe Ştefan Moroşan, din comuna Valea Moldovei, care a împlinit de curând 82 de ani, l-am găsit acasă, alături de soţia sa, Maria, de 76 de ani. Femeia mai are probleme de sănătate şi se plânge de bătrâneţe, însă soţul, deşi puţin aplecat de spate, se mişcă de parcă ar fi un flăcău. Are aproape patru hectare de teren pe care le lucrează până la ultima palmă de pământ, însă nu are timp să se plângă.
„Fac agricultură de când umblu pe picioare. Când eram copil acasă la părinţi şi de 58 de ani cu soţia, tovarăşul meu de muncă. Semănătoarea pentru porumb o am de peste 30 de ani, luată de la Secţia Agricolă Gura Humorului, dar e veche de 100 de ani. Acum sunt bătrân, dar au venit oamenii şi m-au solicitat să-i ajut, nu te înduri de unul, nu te înduri de altul...”, îşi începe povestea Ştefan Moroşan.
El povesteşte că este singurul proprietar de semănătoare originală din comună, mai existând câţiva care au utilaje improvizate, din lemn, care însă nici nu se compară cu semănătoarea sa.
Întâi munca şi apoi, când se poate, banii
În sat, pentru însămânţarea unui hectar de teren tractoriştii iau 400-500 de lei, aşa că moş Ştefan s-a gândit că 100 de lei ar fi o sumă rezonabilă, mai ales că, fiind vorba de consăteni şi cunoscuţi, nici nu a vrut neapărat banii jos.
„Aici peste tot sunt pensionari CAP, e sărăcie mare. Am zis că porumbul trebuie să fie în pământ la timpul lui, cu banii mai vedem noi, o să-mi dea la pensie şi cum o să poată”, spune bătrânul.
Soţia acestuia ne-a povestit de o femeie din satul vecin, Găineşti, care a venit în curtea lor plângând, spunând că nu are bani pentru semănat, însă nu vrea să-şi lase terenul pârloagă, astfel că au acceptat să o ajute şi pe aceasta.
În total, bătrânul spune că a însămânţat cu porumb aproximativ şase hectare de teren ale consătenilor, cei mai mulţi cu suprafeţe mici, oameni în vârstă ca şi el, care cu greu mai fac faţă în agricultură, şi din punct de vedere fizic, dar şi financiar.
Cu pensii de mizerie, ţăranii se întorc la agricultura rudimentară
Primarul din comuna Valea Moldovei, Constantin Moroşan (între el şi bătrân este doar coincidenţă de nume) spune că toţi oamenii din sat au numai cuvinte de laudă la adresa bătrânului, aceste remarcându-se întotdeauna ca un om muncitor.
„Este, fără îndoială, un om demn de toată lauda şi de invidiat, având în vedere starea fizică în care se află la 82 de ani. Ceea ce face el e lăudabil dar, pe de altă parte, este tristă situaţia în care a ajuns agricultura. Lipsa banilor i-a făcut pe oameni să apeleze la orice improvizaţie, să se întoarcă, iată, şi la semănatul cu calul. Astăzi, pensia celor mai mulţi vârstnici din sat nu acoperă nici măcar un hectar de arătură cu tractorul, este dezastru”, a declarat edilul, amintind de pensiile extrem de mici ale ţăranilor care au lucrat la CAP.
De altfel, nici moş Ştefan şi nevasta sa nu o duc mai bine, abia primind împreună 700 de lei în contul pensiei. Se descurcă însă la limită, muncindu-şi terenul şi crescând animale.
„La ţară, dacă nu ai animale, mori de foame”, este concluzia tristă a bătrânului de 82 de ani.
„Bani de moarte avem, sicriul îl aduc ăştia imediat la poartă”
Bătrânul Ştefan Moroşan nu şi-a pierdut simţul umorului. Ne-a spus că a făcut un sondaj prin sat şi nu a mai găsit nici un vârstnic care să fie „tare precum la 20 de ani”, aşa cum, mai în glumă, mai în serios, se crede el.
Din zece fraţi câţi au fost în familia sa, patru mai sunt în viaţă, însă ceilalţi trei nu mai pot face mai nimic, mai povesteşte bătrânul, aprobat de soţie.
„Bani de moarte avem, sicriul îl aduc ăştia imediat la poartă dacă ai cu ce-l plăti. Mai bem un rachiu şi mergem înainte”, a încheiat şugubăţ octogenarul, „încurajându-şi” soţia care se plângea de probleme de sănătate.