400 de bărbaţi şi femei, „legaţi” la Sasca de suferinţa fizică şi psihică

Adăposteşte 400 de beneficiari, bărbaţi şi femei, care din cauza bolilor fizice şi psihice şi-au legat destinele de Sasca Mică. Este vorba de Centrul de Recuperare şi Reabilitare Neuropsihiatrică, unde 11 persoane sunt considerate cazuri sociale, ceilalţi beneficiari suferind de boli cronice, boli care le-au afectat mintea şi sufletul, şi pentru care necesită tratament permanent. CV-ul lor s-a transformat într-un certificat de handicap, care-i ajută să fie adăpostiţi şi îngrijiţi într-un centru de recuperare. Majoritatea au fost internaţi de cel puţin patru, cinci ori într-un spital de psihiatrie şi necesită tratamente neuroleptice foarte costisitoare. Unii se cred domnitori, alţii poliţişti, alţii directori sau artişti. Fiecare are o poveste de viaţă reală, pe care majoritatea nu o mai ţin minte, şi una virtuală, cea „brodată” pe culoarele spitalelor şi centrelor prin care au fost internaţi.

Cel mai mare centru din ţară

Cel mai mare centru de recuperare şi reabilitare neuropsihiatrică din ţară, centrul de la Sasca Mică, comuna Cornu Luncii, continuă să se dezvolte după „modelul german”. Centrul de Recuperare va fi reabilitat în totalitate cu fonduri atrase prin două proiecte europene. Proiectele au o valoare totală de aproape 5,73 milioane de lei (1,4 milioane de euro), fonduri atrase prin Programul Operaţional Regional, axa pentru îmbunătăţirea infrastructurii sociale.

Primul proiect, „O viaţă normală în centru – poartă deschisă spre societate”, este de 3,499 de milioane de lei, iar cel de-al doilea, intitulat „Gospodina”, are o valoare de 2,23 milioane de lei. Şeful centrului de la Sasca Mică, Gheorghe Fron, ne-a spus că se intenţionează modernizarea pavilionului de adulţi, a spălătoriei din Centrul de Recuperare Sasca Mică, lucrările urmând să se realizeze într-o perioadă de 21 de luni.

„Este o unitate de asistenţă socială în care încercăm să creăm un climat familial. Trebuie să fim realişti şi să ştim exact ce ne permitem şi ce nu. Prin aceste proiecte se va îmbunătăţii calitatea infrastructurii serviciilor sociale, prin modernizarea pavilionului de adulţi şi a spălătoriei din cadrul acestui centru. Urmează să se realizeze lucrări de extindere şi de modernizare a corpului vechi al cantinei din cadrul centrului, precum şi achiziţionarea de maşini de gătit, cuptoare şi alte dotări pentru cantină”, ne-a spus Gheorghe Fron.

Centrul de Recuperare şi Reabilitare Neuropsihiatrică Sasca Mică este subordonat Direcţiei Generale de Asistenţă Socială, aflat, la rândul său, în subordinea Consiliului Judeţean Suceava.

„Să-i privim în ochi”

225 de bărbaţi şi 176 de femei beneficiază de servicii de socializare, consiliere psiho – socială, servicii medicale, terapie ocupaţională – ergoterapie. Fron ne-a mai spus că a trimis 50 de salariaţi la o specializare în Germania, timp de o lună de zile, tocmai pentru a reuşi să-i înţeleagă mai bine pe bolnavi.

„Condiţiile şi metodele europene de abordare a bolnavului au făcut ca centrul să fie căutat de familii importante ale judeţului, care ştiu că aici rudele sunt tratate cu mare grijă. Am încercat, şi cred că am reuşit, să implementăm un model de bună practică în îngrijirea persoanelor cu handicap. Ei sunt egalul nostru. Aşa trebuie să-i vedem. Să-i privim în ochi, să le răspundem la întrebări, pentru că nu le place izolarea. Cei pe care îi vedeţi legănându-se mereu, aceia suferă că nu sunt băgaţi în seamă”, ne-a povestit Fron.

Tot timpul ocupaţi

Cheltuielile cu întreţinerea unui bolnav într-un centru de recuperare de stat sunt destul de mari. Costul real lunar pentru un bolnav este de 18,3 milioane de lei vechi. Foarte mulţi bani se duc pe tratamentele neuroleptice. Într-un cămin de bătrâni privat, costurile lunare cu un beneficiar depăşesc 21 de milioane de lei vechi. După cum ne-a explicat Gheorghe Fron, bolnavii trebuie să aibă tot timpul ocupaţie. De aceea, au fost înfiinţate ateliere de ergoterapie: tâmplărie, fitoterapie, cizmărie, împletituri nuiele, ţesături, pictură – sculptură, croitorie, unde bolnavii realizează obiecte deosebite, care, apoi, se regăsesc în expoziţii. Centrul este prevăzut cu cabinet de fizioterapie, meloterapie, artterapie, terapie prin joc, aromoterapie.

Lucrând, fac mai puţine crize

Unii dintre bolnavi sunt foarte bucuroşi că li se încredinţează o anumită sarcină. Mulţi lucrează în agricultură, la serele centrului, în gospodărie, la îngrijirea animalelor. În acest fel îşi „ard” energia şi fac mai puţine crize decât dacă ar sta în dormitoare, fără ocupaţie. Sunt şi persoane care nu sunt deplasabile, acestea având nevoie de mai multă îngrijire din partea personalului din centru.

Chiar dacă au priviri „încrucişate”, se leagănă, sau, dimpotrivă, se ţin de tine până ce le dai un bănuţ sau îi mângâi pe creştet, aceşti oameni au fost cândva „oameni mari”. Au copii „oameni mari”, cu funcţii înalte, care îi vizitează şi varsă lacrimi la fiecare despărţire. Soarta ne separă unii de alţii, uneori, într-un mod dureros. De multe ori, nu putem schimba cursul vieţii.