„Nu este nimeni vinovat de îmbolnăvirea pacienţilor la dializă”

Îmbolnăvirea pacienţilor dializaţi în procent de peste 50 la sută cu virus hepatic B şi C nu are vinovaţi în rândul personalului medical, a declarat purtătorul de cuvânt al Spitalului de Urgenţă Suceava, dr. Tiberius Brădăţan. Doctorul Brădăţan a declarat, într-o conferinţă de presă, că în primul rând nu se poate cuantifica în ce măsură pacienţi s-au îmbolnăvit la dializă sau în afara acesteia, arătând că cele două tipuri de virus hepatic se pot lua şi prin diverse produse biologice, prin contact direct, prin mâini murdare sau la extracţii dentare etc. Pe de altă parte, modelul vechilor aparate de dializă nu permitea dezinfecţie după utilizare, ci o simplă spălare, care nu asigura decontaminarea, în cazul în care unul dintre bolnavi ar fi fost purtător de virus. Asta ar fi permis foarte uşor transmiterea mai departe, la următorul pacient dializat cu acelaşi aparat.

„Nu putem spune câţi dintre acei bolnavi au fost contaminaţi în procesul de dializă, pentru că la momentul la care a început dializa la Suceava, acum mai bine de zece ani, aparatele nu permiteau controlul atât de strict al spălării şi nu exista nici o monitorizare a contaminării, nu era legea care să oblige la aceste teste. Legea a apărut în 2004. Atunci s-a făcut o evaluare, s-a constatat prezenţa virusului hepatitei B şi C, dar repet, nu se ştie câţi contaminaţi au fost la dializă şi câţi altfel, inclusiv la extracţii dentare. S-a lucrat cu mijloace nesterile ani de zile, nu putem şti cu certitudine momentul infectării, momentul zero”, a arătat dr. Brădăţan, precizând că normativele în vigoare acum prevăd repartiţia strictă a pacienţilor pe aparate.

Întrebat cine este totuşi vinovat de terminarea atâtor oameni cu virusul hepatitei C, purtătorul de cuvânt al spitalului a răspuns că nu hepatita este cea care îi condamnă, ci boala cronică renală, deoarece aceşti pacienţii nu trăiesc mai mult de câteva săptămâni fără dializă, iar la momentul respectiv nu existau nici normele, nici posibilităţile tehnice de depistare.

Dializa, cu toate riscurile, a asigurat şapte-opt ani de viaţă pentru pacienţii cu boală cronică renală

„Toţi pacienţii care reclamă acum contaminarea cu virus hepatitic sunt oameni care au şapte-opt ani de supravieţuire cu hemodializă. Este un element nefericit, dar atunci aparatele nu permiteau depistarea virusului şi nu aveau programul de spălare pe care îl au în momentul de faţă. Dacă un singur bolnav de hepatită a făcut dializă şi după aceea s-a făcut o spălare obişnuită a aparatului, care nu permitea o decontaminare corectă, a urmat alt pacient, care s-a contaminat. Asta nu înseamnă că este vinovat un medic sau o asistentă, ei îşi făceau datoria în cadrul tehnic şi legal la momentul respectiv. Din 2007 încoace nu mai există situaţii de genul acesta, nu mai sunt pacienţi nou contaminaţi. Uităm că aceşti oameni nu ar fi trăit fără dializă. Şi dacă într-o ţară înapoiată, din punct de vedere al serviciilor medicale, din Europa de Est, s-a început dializa şi au existat nişte oameni nefericiţi, cum s-a întâmplat peste tot în lume, asta nu trebuie să ducă la condamnarea personalului medical. Nu este corect. Căutăm degeaba vinovaţi, e soarta. Oricare dintre noi poate fi infectat cu virus hepatitic”, a spus medicul.

Dr. Brădăţan a mai precizat că firma care a asigurat aparatele şi consumabilele în toată perioada anterioară este aceeaşi cu cea care a înfiinţat centrul de dializă din curtea Spitalului de Urgenţă. „Frezenius s-a aflat în relaţii contractuale cu Ministerul Sănătăţii pe programul de dializă la Spitalul Judeţean Suceava. Aparatele sunt furnizate de acelaşi producător, nu este o diferenţă majoră decât în ceea ce priveşte condiţiile hoteliere”, a afirmat medicul. Acesta a punctat că aparatele de dializă care funcţionează la momentul actual nu permit nici o intervenţie în durata programului de dezinfecţie, astfel încât aceasta nu se poate scurta, sub nici o formă.

În ceea ce priveşte lupta dintre cele două centre private de dializă din Suceava pentru pacienţi, dr. Tiberius Brădăţan a spus că „spitalul are o poziţie neutră”. „Sunt  două centre private, au mici războaie între ele, noi ne delimităm categoric de orice dispută în privinţa bolnavilor.

Fiecare pacient va opta către care centru doreşte”, a mai spus medicul.

În Spitalul de Urgenţă va funcţiona doar o secţie de dializă-acuţi, cu patru aparate (pentru pacienţi cu hepatită B, hepatică C, hepatită B+C şi non hepatită B şi C), iar secţia nefrologie va exista în contaminarea şi  va interna bolnavi cu afecţiuni renale.