Zeci de credincioşi, prezenţi la hramul Mănăstirii Voroneţ

Credinţa şi de evlavia au adunat ieri, la Mănăstirea Voroneţ, zeci de credincioşi, mulţi apropiaţi ai bisericii, care au dorit să împărtăşească, împreună cu obştea de maici de la Voroneţ, cu soborul de preoţi, în frunte cu ÎPS Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, bucuria Sărbătorii „Sf. Gheorghe”.

După ce, cu o seară înainte de hramul mănăstirii, pe 22 aprilie, măicuţele au împodobit cu flori proaspete icoana Sf. Gheorghe din biserică şi au săvârşit slujba de priveghere, ieri, încă de la primele ore ale dimineţii, băteau clopotele la Voroneţ şi lumea se aduna în jurul altarului amenajat în curtea bisericii, pentru săvârşirea Liturghiei.

Comuniune

Slujba a fost oficiată de Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, împreună cu un sobor numeros de preoţi. În timpul Liturghiei, la îndemnul maicii Gabriela şi al măicuţelor din cor, credincioşii au rostit, împreună, rugăciunea „Tatăl Nostru” şi cântarea „Hristos a Înviat”.

Sociologul conf. univ. dr. Carmen Cornelia Balan, spunea, cu ceva timp în urmă: „Voroneţul te obligă să fii al lui sau să te dai deoparte. Mănăstirea nu are un muzeu pentru că biserica este prea frumoasă, dar maica stareţă Irina, împreună cu celelalte măicuţe, au făcut o alegere bună în a anima creaţia culturală, trăirea, continuitatea”. Toţi cei prezenţi ieri la hramul Mănăstirii Voroneţ au simţit, că cel puţin pentru câteva ore de rugăciune, au fost ai lui, ai Voroneţului”.

Hram ales de Voievodul Ştefan cel Mare

Monument arhitectonic unic în România, Mănăstirea Voroneţ a fost ctitorită de Sfântul Voievod Ştefan cel Mare, care i-a dat hramul principal, „Sf. Gheorghe”. Mănăstirea Voroneţ, cunoscută în toată lumea pentru pictura sa interioară şi exterioară deosebită, face parte din monumentele româneşti trecute în patrimoniul mondial UNESCO.
Mănăstirea Voroneţ este cunoscută şi prin faptul că aici este înmormântat Sfântul Daniil Sihastrul. Stavrofora Irina Pântescu, stareţa Mănăstirii Voroneţ, ne-a spus că „Mănăstirea Voroneţ a fost construită de Ştefan cel Mare în 1488, ca mulţumire adusă lui Dumnezeu pentru că l-a ajutat să-i învingă pe turci. El a făcut această mănăstire într-un timp record pentru timpurile de atunci, şi chiar şi pentru cele de astăzi, în 3 luni şi 3 săptămâni de la punerea pietrei de temelie până la sfinţire”.

„Să nu ne pierdem credinţa şi speranţa”

Chiar dacă toată lumea vorbeşte de criză, la Voroneţ se vorbeşte de credinţă, de mai mulţi credincioşi la biserică şi, poate, mai puţini turişti. La Voroneţ, credincioşii spun că apa este tămăduitoare, apa izvorâtă din credinţă.

ÎPS Pimen a apreciat că atât timp cât vor exista oameni de valoare, care să preţuiască monumentele şi mănăstirile, şi să ajute, atât cât pot, păstrarea acestora, este bine. În acest sens, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor l-a amintit pe Virgil Polizu, doctor în arhitectură, expert UNESCO pentru Patrimoniu, preşedinte fondator al Uniunii Naţionale a Restauratorilor de Monumente Istorice, în anul 1991, care a restaurat biserica Mănăstirii Voroneţ.

„Să nu ne pierdem credinţa şi speranţa. Aceste biserici, aceste picturi ne arată ceea ce suntem”, a mai spus ÎPS Pimen. La sfârşitul slujbei, după ce ÎPS Pimen a împărţit anaforă credincioşilor, toţi participanţii la rugăciune au fost invitaţi la o agapă creştină, pregătită de măicuţe.