Se ascultă telefoanele pe capete în Suceava

Teama sucevenilor de a discuta telefonic pare să aibă un oarecare substrat. De la începutul lui 2009 şi până în prezent instanţele de judecată au fost bombardate cu cereri de interceptare a convorbirilor, iar dacă ţinem cont că la o singură aprobare se pot intercepta toate telefoanele folosite de persoana vizată, rezultă că mii de suceveni s-au „confesat” fără voie.

În cursul anului trecut şi până la jumătatea lui aprilie 2010, pe mesele judecătorilor suceveni au ajuns 1.144 de cereri de interceptare a convorbirilor. În afara telefoanelor, care au constituit principala ţintă a organelor de anchetă, s-a mai solicitat şi urmărirea altor mijloace de transmitere a informaţiilor, cum ar fi e-mailurile.

Cele mai multe dintre aceste cereri au fost acceptate de magistraţi, astfel încât mai multe dosare au putut fi rezolvate, iar pe lângă cei vizaţi au mai „căzut” şi alte persoane care şi-au rezolvat telefonic diferite afaceri murdare.

Cele mai multe cereri pentru interceptarea convorbirilor au fost formulate către Tribunalul Suceava. În 2009, această instanţă a primit 574 de cereri de acest fel, iar până acum au fost depuse deja 260 de solicitări. Asta înseamnă că, în medie, doi suceveni sunt puşi sub urmărire în fiecare zi. Dacă stăm să analizăm că fiecare dintre cei ascultaţi conversează zilnic cu prieteni, rude sau alte cunoştinţe, rezultă că numărul sucevenilor care se „spovedesc” se ridică la câteva mii.

Zone „libere”

După Tribunalul Suceava, instanţa cu cea mai mare activitate pe linie de cereri de interceptări este Curtea de Apel Suceava. Judecătorii de aici au avut de soluţionat 128 de solicitări în cursul anului trecut şi 22 de cereri în perioada scursă din 2010. O altă instanţă cu un număr însemnat de cereri este Judecătoria Suceava, care în 2009 a primit 63 de cazuri pentru soluţionare, iar în 2010 a analizat 27 de cereri. Dintre instanţele care funcţionează în judeţ, doar la Rădăuţi sunt mai multe cereri, 57 în cursul anului 2009 şi nici una în 2010. În schimb, celelalte Judecătorii nu au avut prea multe cereri de interceptare a convorbirilor. Vatra Dornei, de exemplu, poate fi considerată o zonă „liberă”, de la începutul lui 2009 şi până acum nefiind înregistrată nici măcar o singură cerere. Nici la Câmpulung Moldovenesc nu este o activitate febrilă pe această linie. În 2009 nu s-a înregistrat nici o solicitare de acest gen, iar în prima parte din 2010 a fost analizată o singură cerere. Şi la Judecătoriile din Fălticeni, respectiv Gura Humorului, a fost linişte în acest an, când nu s-a înregistrat nici o cerere, în timp ce anul trecut s-au „procesat” cinci solicitări la prima instanţă şi 12 la Gura Humorului.

Frontiera cu Ucraina, o zonă „fierbinte”

Faptul că Tribunalul şi Curtea de Apel Suceava deţin ponderea cea mai mare a autorizărilor de interceptări se justifică prin competenţa infracţiunilor care stau la baza cererilor depuse. Alte două instanţe unde s-au înregistrat solicitări mai numeroase sunt Judecătoriile Suceava şi Rădăuţi. Surse judiciare susţin că explicaţia constă în aceea că foarte multe infracţiuni se petrec în zona de frontieră cu Ucraina. Aşa se face că multe dintre convorbirile interceptate îi vizează pe vameşi şi pe poliţiştii de frontieră, oameni care vin frecvent în contact direct cu grupurile infracţionale.

Avocaţii, parţial de acord cu interceptările

Avocaţii care au clienţi din rândul celor care au avut telefoanele ascultate sunt de părere că multe dintre convorbirile folosite de procurori pentru probarea unor fapte penale sunt irelevante şi astfel se cheltuiesc inutil bani din bugetul de stat.

„Problema este că nu există nici o garanţie că unele informaţii care se obţin pe această cale nu ajung şi la alte persoane care le folosesc în interes personal. Atâta timp cât datele sunt utilizate doar pentru combaterea unor infracţiuni grave şi se obţin legal cred că e în regulă”, a precizat avocatul George Crăciunescu.

Cine poate accepta interceptările

Deşi multă lume nu ştie acest lucru, interceptările nu sunt doar atributul exclusiv al judecătorului. Procurorul care se ocupă de anchetarea unui caz anume poate emite autorizaţii de 48 de ore pentru interceptarea convorbirilor. Surse judiciare susţin că în cursul anului trecut procurorii suceveni, în special cei de la Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Crimă Organizată şi Terorism, respectiv Direcţia Naţională Anticorupţie, au dat peste o sută de autorizaţii de acest fel.

În privinţa competenţelor judecătorilor, aceştia pot emite o autorizaţie pentru o perioadă de 30 de zile, aceasta putându-se prelungi până la 120 de zile pentru aceeaşi infracţiune.

„O cerere de interceptare a convorbirilor poate fi solicitată în condiţiile existenţei unui dosar penal înregistrat la Parchet, când sunt indicii că o persoană comite fapte grave sau există în derulare o investigaţie serioasă”, au mărturisit surse judiciare sucevene. Potrivit aceloraşi surse, peste 90% dintre interceptările autorizate s-au dovedit utile în anchetele derulate la nivelul judeţului Suceava.