Zece ani de greve în educaţie

Istoria mişcărilor de protest din sistemul de învăţământ românesc a început să se scrie acum zece ani de zile, când profesorii au ieşit în stradă pentru a-şi cere drepturile.

Din 2000 şi până în prezent, nu a fost an şcolar în care profesorii să nu ameninţe cu proteste, mitinguri şi demonstraţii sau să nu facă greve japoneze sau de avertisment.

Salariile mici şi indiferenţa guvernanţilor la cererile dascălilor au fost întotdeauna motivul care a dus la declanşarea tuturor grevelor, spun lideri de sindicat din judeţul Suceava.

Un istoric al grevelor din educaţie pune pe primul loc, ca durată şi eficienţă, greva dascălilor din anul 2000. După mitinguri, proteste, pichetări, grevă japoneză şi grevă de avertisment, după discuţii şi negocieri, profesorii nu au ajuns la un numitor comun cu guvernul CDR din acea perioadă şi au declanşat grava generală.

„A fost cea mai mare grevă din sistemul educaţional. Activitatea în învăţământ a fost blocată total timp de aproape două luni, iar creşterile salariale obţinute au fost de peste 50%”, a declarat Gheorghe Şorodoc, liderul Sindicatului Bucovina Rădăuţi, sindicat afiliat la nivel naţional la FSLI.

După greva de două luni din anul 2000 au mai urmat şi alte ameninţări cu protestele venite din partea dascălilor, ameninţări care în cele din urmă au fost puse în practică.

Doi ani mai târziu, dascălii au intrat din nou în grevă generală, mişcare de protest care a dus la majorarea salariilor cu 5%.

Grevă generală de o lună în 2005

A doua grevă de o foarte mare amploare din învăţământ s-a declanşat în anul 2005. Greva a debutat la începutul lunii noiembrie şi a durat o lună de zile. Revendicările au fost de ordin salarial şi social.

„Prin greva din 2005, cadrele didactice au reuşit să obţină calcularea salariului după Statutul cadrului didactic, ceea ce este un lucru extraordinar”, a mai spus liderul de sindicat Şorodoc.

Au urmat apoi nenumărate zile de grevă japoneză, urmate de greve de avertisment şi greve generale de câte o zi. Profesorii au ameninţat că blochează închiderea anului şcolar, nu au vrut să participe la testările unice, nu au trecut notele elevilor în catalog sau au refuzat să-şi ţină orele. Toate acestea, pentru a câştiga anumite drepturi salariale, sau pentru a-şi rezolva unele probleme de ordin social.

„Pentru dascăli, greva nu este soluţia minune, pentru că orice oră de grevă nu este plătită, facem grevă pe cheltuiala noastră, cum s-ar spune”, a declarat un lider de sindicat dintr-o şcoală suceveană.

Liderul de sindicat Gheorghe Şorodoc a pus că „din 2001 şi până în 2004 profesorii au ieşit în stradă şi de câte două ori pe an”.

Pe 22 aprilie 2010, grevă generală de o zi

Nici perioada actuală nu este lipsită de frământări şi ameninţări cu proteste în sistemul educaţional. Dascălii preconizează că greva generală este iminentă şi au început deja să aplice unele măsuri pentru a bloca închiderea anului şcolar dacă este cazul. Astfel, de săptămâni bune, cadrele didactice refuză să mai treacă notele elevilor în catalog, iar pe 26 martie, timp de două ore, în toate şcolile din judeţ a fost grevă de avertisment. Dascălii sunt hotărâţi să nu se oprească aici, dacă problemele lor nu găsesc soluţionare.

„Am decis să nu mai acceptăm protocoale, pentru că gravitatea stării învăţământului nu se mai poate rezolva decât prin ordonanţe de urgenţă. S-a decis declanşarea grevei de o zi în data de 22 aprilie”, a mai declarat Constantin Cernica, liderul Sindicatului Judeţean „Spiru Haret” Suceava.

Greva dă peste cap bacalaureatul din acest an

Aşadar, joi, profesorii nu vor intra la ore, lucru care afectează bacalaureatul din acest an. De azi şi până pe 29 aprilie elevii trebuie să susţină zilnic, pe baza unei programări, proba de evaluare a competenţelor digitale. Cum profesorii anunţă grevă generală, în ziua de 22 aprilie 2010 elevii nu vor putea da bacalaureatul. „Vom vedea ce ni se transmite de la Bucureşti, de la Ministerul Educaţiei, dar cel mai probabil va trebui reprogramată proba de pe 22 aprilie”, a declarat inspectorul şcolar general adjunct Vasile Monacu.

Neplata salariilor, comasarea claselor, reducerea numărului de profesori, desfiinţarea de şcoli şi nepunerea în aplicare a hotărârilor judecătoreşti sunt doar câteva dintre nemulţumirile invocate de cadrele didactice şi a căror nesoluţionare îi determină pe aceştia să declanşeze protestele şi să ajungă până la intrarea în grevă generală.

În anul 2000, salariul mediu al unui profesor era de 205 lei, în 2004, leafa medie a dascălilor a ajuns la 648 de lei, iar în 2008, venitul lunar mediu al unui profesor era de 1.385 de lei.

Profesorii debutanţi spuneau că salariile sunt foarte mici şi nu depăşesc 800 de lei.

Acum, doi ani mai târziu, salariile profesorilor au rămas pe loc, iar debutanţii, şi în special cadrele didactice debutante care fac naveta, sunt cea mai afectată categorie de dascăli. Mai mult, la ora actuală, aceştia se confruntă cu o altă problemă, reducerea masivă a posturilor din cauza desfiinţării a zeci de unităţi de învăţământ din judeţ.