„Camera de joacă”, universul copiilor cu handicap de la centrul „Laurenţia Ulici”

În cadrul campaniei „Porţi deschise”, ediţia a II-a, desfăşurată în perioada 10 – 17 aprilie, iniţiată de Direcţia de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Suceava, joi i-am cunoscut pe copiii şi tinerii de la Centrul de plasament „Laurenţia Ulici” din Gura Humorului.

Pentru că centrul nu a avut suficienţi bani pentru a înfiinţa cabinete de recuperare, asistenţă specializată şi servicii impuse de normele europene, personalul centrului s-a adaptat din mers şi a creat pentru cei 96 de copii şi tineri cu dizabilităţi „camera de joacă”.

Este vorba de câteva încăperi în care copiii realizează, cu mâinile lor, lucruri minunate. Bolnavi, cu traume sufleteşti care au lăsat urme pentru toată viaţa, aceşti copii şi tineri pot face şi lucruri foarte utile: pictează icoane, realizează împletituri din sfoară, desene, mărgele, obiecte din lut, pe care apoi le pictează.

Se bucură de fiecare dată când sunt apreciaţi de asistenţii sociali cu care lucrează, dar şi atunci când cineva din afara centrului îi vizitează.

„Le dezvoltăm creativitatea”

Psihologul Centrului „Laurenţia Ulici”, Daniela Ştefănescu, a explicat că toţi copiii sunt ajutaţi să îşi dezvolte anumite abilităţi.

„Copiii noştri sunt foarte creativi. Ei vin cu idei noi, iar noi îi încurajăm, pentru că acesta este scopul, să le dezvoltăm creativitatea. Le oferim materiale cu care să lucreze, iar ei îşi aleg singuri ce le place”, ne-a spus psihologul.

„Camera de joacă” este de fapt o sală de ludoterapie, cu jocuri pentru copii şi tineri, dar mai sunt necesare o sală de relaxare, sală de meloterapie, kinetoterapie. Majoritatea copiilor sunt elevi ai Şcolii Speciale „Sf. Andrei” Gura Humorului. Cei mai mulţi provin din familii aflate în situaţii de risc, familii dezorganizate, fără venituri, care sunt în imposibilitatea de a-şi întreţine copiii.

Din cei 96 de beneficiari, 24 de copii şi tineri de la „Laurenţia Ulici” provin de la fostul Spital de Neuropsihiatrie Siret şi au afecţiuni grave de sănătate.

„Ne-au ajutat, fără să ne cunoască”

Şefa Centrului de plasament „Laurenţia Ulici”, Nadia Creţuleac, ne-a spus că o familie de belgieni a auzit de copiii bolnavi din Humor şi le-a întins o mână de ajutor.

„Ne-au ajutat cu foarte multe jocuri pentru copii, haine, scutece, biciclete, fără să ne cunoască. Ulterior, le-am trimis nişte fotografii cu copiii, lucrând cu materialele didactice pe care ei le-au trimis. Am înţeles că au fost interesaţi de copiii de la noi din centru, după ce un român plecat din Humor le-a povestit câteva aspecte despre viaţa acestor copilaşi. Este impresionant faptul că multe dintre jucării au fost trimise de fiica familiei belgiene, care a făcut o colectă printre prieteni. În luna mai, au promis că vor veni la Gura Humorului să ne cunoască”, a mai completat Nadia Creţuleac.

Şefa centrului a mai spus că Fundaţia „Mission without borders” – filiala Suceava, condusă de Ovidiu Gavrilovici, a fost mereu alături de copiii şi tinerii bolnavi de la „Laurenţia Ulici”, unii dintre ei fiind trimişi în tabere, cu spijinul fundaţiei.

Unde este, pentru ei, „acasă”?

Nadia Creţuleac a mai completat că, în mare parte, cu sprijinul sponsorilor din ţară şi străinătate, viaţa copiilor bolnavi din centru s-a îmbunătăţit, dar „dezvoltarea de alternative de tip familial ne-ar da şansa unui trai cât mai apropiat de cel pe care toţi copiii îl au alături de părinţii lor. Acest lucru s-ar putea face prin proiecte derulate prin intermediul unei fundaţii sau ONG”.

Atunci când intri în universul lor, în „camera de joacă”, mulţi cer să fie duşi acasă, deşi nu mai cunosc pe nimeni din familie. Rostesc cuvântul „acasă”, ca şi cum dincolo de porţile centrului de plasament îşi aşteaptă o familie, un cămin în care să-şi întâlnească părinţii, fraţii, bunicii. Pentru mulţi dintre ei nu există „acasă”. Nu sunt vizitaţi de nimeni, mai ales copiii care provin de la Spitalul de Neuropsihiatrie Siret.