Vrea să adopte un băieţel pe care mama naturală l-a părăsit în spital

A fost părăsit de mamă într-un spital din Arad, pe când avea şapte luni de viaţă. Pentru că mama lui Cătălin Mădălin, acum în vârstă de aproape 5 ani, avea domiciliul în judeţul Suceava, autorităţile din Arad au anunţat Protecţia Copilului Suceava, iar băieţelul a fost luat în regim de urgenţă şi adus la Suceava. Într-o noapte geroasă de ianuarie, din anul 2006, Cătălin a fost adus în familia asistentului maternal Adriana Oanea, din Suceava, unde se află şi astăzi. În tot acest timp, mama naturală a copilului nu a fost identificată, iar pe certificatul de naştere al copilului scrie tată necunoscut.

Nu mai pot fi despărţiţi

Adriana Oanea are un băiat în vârstă de 21 de ani, iar Cătălin a fost primul copil pe care l-a luat în plasament. Îşi aminteşte şi acum acea noapte în care i-a fost adus copilul, un băieţel cu ochi mari, superbi, şi foarte iute. Aşa a rămas şi acum.

„Este foarte isteţ, ne pune tot felul de întrebări, la care trebuie să răspundem, este inventiv, dar şi foarte iute. Nu are stare şi se plictiseşte foarte repede de o jucărie. Trebuie să-i găsim mereu ceva de făcut, dar este un copil minunat”, ne-a povestit Adriana. Ea s-a ataşat foarte mult de băiat, mai ales că i-a fost dat spre creştere de când era foarte mic. A fost botezat în familia ei, îşi cunoaşte mătuşele, verişorii, bunicii, toţi aparţinând familiei asistentului maternal. Are camera lui, un univers al poveştilor, al personajelor din desene animate, dar, de multe ori, mai tentant este calculatorul fratelui mai mare.

„Nu doarme până nu este îmbrăţişat”

Din păcate, mama naturală nu s-a mai interesat de copil. Asistenţii sociali au încercat să o identifice, dar nu au reuşit. Acest fapt constituie o problemă, pentru că Adriana Oanea îşi doreşte să adopte acest copil şi, conform legii, are nevoie de consimţământul mamei naturale. În cazul în care se deschide procedura de adopţie, mama este citată la proces. Dacă nu se prezintă de mai multe ori, atunci judecătorul poate să se pronunţe că este „rea voinţă” şi procedura de adopţie poate să se deruleze în continuare.

„Nu poţi să renunţi la un copil, după ce l-ai crescut de mic. Te ataşezi. Pentru Cătălin noi suntem totul. Nu doarme până nu este îmbrăţişat de unul dintre noi”, ne-a povestit mama adoptivă. Ea şi-a amintit un episod în care Cătălin fusese pedepsit pentru o mică prostioară. După ce s-a dus în camera lui, la somn, copilul a spus: „Ce bine m-aş simţi, dacă cineva m-ar ţine în braţe...!”.

„Este adevărat că tu eşti mama mea pentru totdeauna?”

Deşi este încă mititel, Cătălin s-a întrebat de ce pe el îl cheamă altfel decât pe mama Adriana. I s-a explicat că fiecare copil are un nume şi un prenume şi că sunt mai mulţi copii care au nume diferite faţă de numele celor care îi îngrijesc, dar că, poate, într-o zi, va purta şi numele Oanea. Într-o altă zi, Cătălin a întrebat-o pe Adriana: „Este adevărat că tu eşti mama mea pentru totdeauna?”. Cătălin merge la grădiniţă, fiind înscris la grupa mijlocie. Îi place să spună poezii, să cânte, dar se cam plictiseşte la colorat. Este foarte afectuos cu ceilalţi copii şi nu îi place singurătatea.