Copiii sunt o binecuvântare pentru părinţi. Pentru majoritatea acestora, pentru că, din păcate, mai sunt şi excepţii. Andreea şi Ionuţ sunt doi copii cărora soarta nu le-a surâs din prima. După ce mamele lor le-au dat viaţă, au fost abandonaţi în maternitate, din motive pe care doar mamele acestora le ştiu. Andreea, acum în vârstă de 8 ani, şi Ionuţ, în vârstă de 3 ani, păreau, în primele zile de viaţă, copii fără noroc.
La 11 zile de viaţă, a doua şansă
La 11 zile de viaţă, Andreea a fost luată din maternitatea din Fălticeni de Maria Gorban, o femeie din Moişa, comuna Boroaia, care tocmai terminase cursurile de asistent maternal. Deşi avea o fetiţă în gimnaziu, pe Ioana, şi o fetiţă de doar 2 ani, pe Vasilica, femeia nu s-a speriat că-i va fi greu şi a acceptat copilul recomandat de Protecţia Copilului Suceava.
„Îmi aduc aminte că era tare slăbuţă, un copil firav, care s-a lipit de mine din prima. Nu mi-a fost uşor, pentru că din trei în trei ore trebuia să-i dau lapte praf, dar având experienţa cu celelalte fete, nu mi s-a părut greu”, ne-a povestit Maria Gorban.
Andreea a devenit copilul familiei Gorban, încă din prima zi în care a fost adusă acasă, la Moişa, unde Vasile, soţul femeii, s-a bucurat că mai are o fată. Aşa spune şi acum. Este fericit că are mai mulţi copii, pentru că el a dus dorul fraţilor, fiind singur la părinţi. Anii au trecut, iar Andreea a devenit din ce în ce mai iubită în familia Gorban.
Un ghem de om, de doar două kilograme
Acum trei ani şi jumătate, Maria şi Vasile Gorban s-au gândit că nu ar fi rău să mai ia un copil în asistenţă maternală şi nu mică le-a fost bucuria când reprezentanţii Direcţiei de Asistenţă Socială Suceava le-au spus că au un bebeluş, de 21 de zile, născut prematur, care a fost abandonat în maternitate de mama naturală, şi aşteaptă un cămin. Cei doi soţi au fost de acord şi l-au adus acasă pe Ionuţ.
În cazul lui, au fost mai multe probleme, la început, pentru că era foarte mititel, nu avea mai mult de două kilograme şi 400 de grame.
„Un ghem de om, de care am avut mare grijă, ştiind că a fost născut prematur. Am rezolvat noi şi problemele de sănătate, a început să ia în greutate şi acum, când are trei ani şi trei luni, nu ne vine să credem ce mare şi frumos este”, ne-au mai povestit cei doi părinţi din Boroaia.
O nouă familie
Atât Andreea, cât şi Ionuţ s-au integrat foarte bine în familia Gorban. Cei doi soţi s-au gândit încă de la preluarea lor în plasament că ar vrea să îi adopte, dar aveau nevoie de acordul mamelor. În cazul lui Ionuţ nu au fost probleme, mama acestuia fiind de acord cu adopţia, în condiţiile în care mai are un copil şi situaţie financiară precară. A considerat că fiului ei îi va fi mai bine într-o altă familie. Mama Andreei, care şi ea mai are un copil, nu a fost de acord, iniţial, cu adopţia. Fiind plecată la muncă în străinătate, asistenţii sociali au reuşit cu greu să ia legătura cu ea, iar procedura de adopţie a fost dificilă. În final, şi-a dat consimţământul ca fiica ei, pe care nu a vizitat-o niciodată de când este în familia asistentului maternal, să rămână în continuare la „mama adoptivă”, de această dată în calitate de fiică.
„Când Andreea a început să mai crească şi să înţeleagă lucrurile, pe la 4 ani, ne-a întrebat de ce pe ea nu o cheamă Gorban, ca pe surioarele ei. Am fost nevoiţi să-i explicăm, pe înţelesul ei, că mama ei nu a avut posibilitate să o crească şi în ce fel a ajuns la noi în familie. Am întrebat-o şi dacă vrea să meargă la mama ei, dar a spus că mama ei sunt eu, pentru că pe alta nu cunoaşte”, ne-a mai povestit Maria Gorban.
La sfârşitul lunii mai, Andreea va fi cea mai fericită, la fel şi Ionuţ, pentru că se vor încheia procedurile de adopţie, şi vor putea să primească numele părinţilor care i-au crescut şi pe care îi iubesc.
„Pentru ei muncesc!”
Mulţi dintre vecini, dar şi dintre rude, erau sceptici şi i-au sfătuit pe Maria şi Vasile Gorban să-şi vadă de treabă, pentru că au două fete, întrebându-i „pentru ce le mai trebuie încă doi de hrănit”. Nimic nu i-a întors din drum.
Familia s-a lărgit şi, astăzi, cei doi soţi se mândresc cu trei fete, cea mai mare, Ioana, elevă în clasa a XII-a, Vasilica, în clasa a V-a, Andreea, în clasa a II-a şi Ionuţ, mezinul familie, cu jucăriile, deocamdată.
„Mi-am dorit un băiat, iar Ionuţ este minunat. Nu fac niciodată diferenţă între copii. Le cumpăr cadouri şi tot ce îşi doresc. Pentru ei muncesc”, ne-a spus tatăl copiilor, care, de mai mulţi ani, lucrează circa cinci luni pe an, cu contract de muncă, în Olanda.
Nu îi este uşor departe de familie, dar cu banii câştigaţi în străinătate poate să le asigure un trai decent celor patru copii, soţiei şi mamei sale, văduvă de mulţi ani.
O pauză constructivă
Pentru că Maria Gorban este asistent maternal profesionist, după finalizarea procedurii de adopţie, va fi nevoită să ia în plasament un alt copil sau să solicite un concediu.
„Cred că îmi voi lua câteva luni de concediu fără plată, pentru că trebui să finalizez lucrările la încă o cameră. Suntem mai mulţi acum şi trebuie să aibă fiecare camera lui. După ce terminăm aceste lucrări, voi mai lua un copil în plasament, poate ceva mai mărişor, nu chiar din maternitate”, ne-a mai povestit Maria.
Prioritate la adopţii
Gabriela Prundel, consilier juridic la Compartimentul Adopţii din cadrul Direcţiei de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Suceava, ne-a spus că asistenţii maternali profesionişti, angajaţi ai Direcţiei, au prioritate la adopţii, când este vorba de copii pe care deja îi cunosc, îi îngrijesc şi s-a creat o legătură de suflet între ei şi minori.
Aceşti părinţi (care, de obicei, au şi propriii lor copii) nu mai trebuie să aştepte 90 de zile de la depunerea cererii până la aprobarea atestatului, pentru că sunt monitorizaţi şi verificaţi încă din momentul în care au devenit asistenţi maternali şi au luat în îngrijire un minor. Asistenţii maternali din Suceava pot deveni, în urma procedurii de adopţie, părinţi cu acte în regulă.
36 de părinţi au renunţat la propriii copii, în vederea adopţiei
La sfârşitul anului trecut, părinţii naturali a 36 de copii şi-au dat acordul pentru adopţie, ceea ce înseamnă că sunt dispuşi să nu mai aibă nici un drept asupra propriilor copii. În grupul celor 36 de copii sunt şi şase perechi de fraţi, cu vârste cuprinse între 4 şi 8 ani, care nu pot fi adoptaţi decât împreună. Doi dintre copii au un handicap fizic, iar alţi şapte au handicap fizic şi neuropsihic. Jumătate dintre copii sunt de etnie romă. Majoritatea familiilor care vor să adopte îşi doresc un copil care să aibă maxim doi ani şi să fie fetiţă.
(14 apr 2010, 11:40:01