Printează articolul
Trimite e-mail
Concertul „Clopotele Bucovinei”, difuzat în prima zi de Paşte, la ora 12.00, în parcul din faţa Palatului Administrativ din municipiul Suceava, începe cu celebrele clopote ale Mănăstirii Putna: primul va „cânta” clopotul Buga, turnat în 1484 din porunca lui Ştefan cel Mare, urmează clopotul Blagovistnic, tot de pe vremea voievodului Ştefan, apoi Uşerul, dăruit mănăstirii de Petru Rareş, clopotul Siluan, clopotul numit Micul, clopotul dăruit de ierodiaconul Mihail şi arhimandritul Vartolomeu Măzăreanu şi cel donat de regele Carol al II-lea. Urmează înregistrări de clopote şi toacă de la alte 11 mănăstiri şi biserici din judeţul Suceava: Voroneţ, Suceviţa, Moldoviţa, Pătrăuţi, Cacica, Arbore, Probota, Slatina, Dragomirna, Sfântul Ioan cel Nou şi Mănăstirea Humor. Concertul durează jumătate de oră şi a fost realizat, potrivit preşedintelui Consiliului Judeţean, Gheorghe Flutur, „de specialişti în muzică şi în sunete de clopot, îmbinate cu sunete de toacă”.
„Îi invităm pe toţi cei interesaţi, suceveni şi turişti, să asculte acest unic concert, care va putea fi urmărit pe două ecrane uriaşe care vor fi amplasate în Parcul Central. Apoi vom ciocni un ou de Paşte, în parcul din faţa palatului”, a spus, ieri, Gheorghe Flutur.
Clopotele sunt „botezate” cu numele donatorilor sau ale meşterilor care le-au făurit
Clopotele de la biserica Pătrăuţi au fost turnate în jurul anului 1850, de Mihai Fogăraş. Cele de la Suceviţa au fost dăruite de fraţii Movilă, ctitorii mănăstirii, şi au ca decoraţie stemele familiilor. La Slatina, clopotele dăruite de Alexandru Lăpuşneanu s-au păstrat până la 1821, la incendiul provocat de eteriştii lui Alexandru Ipsilanti. Clopotele existente au fost realizate la mijlocul secolului XIX. Mănăstirii Voroneţ, în 1488 Ştefan cel Mare i-a dăruit două clopote făcute din bronz, cărora li s-au adăugat argint şi aur, făcându-le să sune cu un timbru grav şi pătrunzător. La biserica Sfânta Treime din Siret, dintre cele trei clopote, unul este făcut în 1856, într-un atelier cernăuţean, unul într-un atelier vienez, iar cel de-al treilea nu poate fi datat, însă după toate probabilităţile, a fost realizat într-un atelier bucovinean.
La biserica Sfântul Dumitru din Suceava, biserica şi turnul, împreună cu clopotele, au ars în 1809 într-un incendiu puternic. Biserica a fost restaurată în 1822, iar turnul în 1845. Între 1867 – 1910, turnul a fost folosit pe post de foişor de foc, cu clopote făcute în atelierele bucovinene.
Biserica Sf. Gheorghe (Mirăuţi) a fostrestaurată între 1898-1903 şi a fost împodobită cu clopote realizate în atelierele din imperiul habsburgic.
Potrivit directorului Complexului Muzeal Bucovina, Emil Ursu, celemai multe clopote din Bucovina au fost refăcute şi turnate din nou din clopote mai vechi, cu adaos de material în atelierele de la Pătrăuţi, Cernăuţi şi Viena.
Potrivit tradiţiei creştine, sunetele clopotelor simbolizează glasul lui Dumnezeu şi al slujitorilor săi. De aceea, înainte de a intra în funcţie, sunt mai întâi stropite cu agheasmă şi tămâiate, primind adeseori şi câte un nume, fie simbolic, fie de ctitor, fie de sfinţi, întocmai ca la un autentic botez.
Clopotele au fost inventate în Italia, spre sfârşitul secolului al IV-lea
Clopotele se toarnă dintr-un aliaj special, în care predominăalama, care-i determină şi sonoritatea. Se foloseşte un bronz special care conţine staniu, nichel, argint şi cupru. Puritatea aliajului este o condiţie indispensabilă pentru a obţine un clopot de calitate. Pentru un clopot, frumuseţea, timbrul, puterea, dar mai ales armonia sunetelor depind în mod fundamental de profilul său, adică de forma liniei curbe.
“Un clopot care nu are armonie este rece, îndepărtat de sufletul omului. De aceea turnarea unui clopot nu se poate face la întamplare, respectându-se doar profilul exterior. Acordajul clopotelor este o tehnică a meseriei tradiţionale, care constă în modificarea foarte lejeră a profilului clopotului după turnare, cu scopul de a obţine note muzicale odihnitoare”, a afirmat Emil Ursu.
Acesta a mai spus că, din informaţiile pe care le are, se pare că primele clopote ar fi apărut către sfârşitul secolului al IV-lea, inventate de Paulin din Nola (353 - 431), guvernator al Campaniei, mai întâi, apoi preot şi episcop în această regiune a Italiei. De la numele zonei în care au fost inventate, clopotele se numesc în limba italiană campane, iar construcţiile destinate adăpostirii şi funcţionării lor se cheamă campanile, deci clopotniţe.
„La data inventării, clopotele nu au avut destinaţia religioasă pe care o cunoaştem noi astăzi. Introducerea lor în uzanţa vieţii bisericeşti are loc pe la începutul secolului al VII-lea şi este atribuită episcopului roman Sabinian. Procesul de generalizare a utilizării acestora evoluează totuşi lent şi va dura până prin secolul al VIII-lea în Apusul Europei şi până prin cel de al IX-lea în Răsărit, coexistând până-n zilele noastre cu procedeul mai vechi al vestirii slujbelor şi prin baterea toacei”, a spus directorul Ursu. S-ar părea că în Răsărit clopotele au fost aduse mai întâi din Italia. Este cert că în anul 865 împăratul Bizanţului, Mihail al III-lea, supranumit Beţivul, a primit în dar de la dogele Veneţiei, Ursus Patricianus, o garnitură de 12 clopote pentru faimoasa biserică Sfânta Sofia din Constantinopol.
