Printează articolul
Trimite e-mail
Aproape o mie de credincioşi l-au condus ieri pe ultimul drum pe preotul romano – catolic Ştefan Babiaş, decan de Bucovina.
Sfânta Liturghie a înmormântării, oficiată în Biserica romano-catolică din Siret, a fost prezidată de către Excelenţa Sa Aurel Perca, episcop auxiliar de Iaşi.
La slujba înmormântării au participat aproape o sută de preoţi catolici şi vicari din Decanatul de Bucovina şi din Diaceza de Iaşi, precum şi seminarişti.
Despărţire
După o ultimă noapte de priveghere la căpătâiul preotului Ştefan Babiaş, în Biserica romano-catolică din Siret, ieri, în jurul orei 10:30 s-au adunat sute de credincioşi din Siret, Suceava, dar şi din localităţi limitrofe, pentru a-l conduce pe ultimul drum. Credincioşii s-au despărţit ieri de părintele Ştefan, cel care a slujit 23 de ani, din cei 24 de ani de pastoraţie, în Bucovina, la Soloneţ, Gura Humorului, Suceava, în lumină şi rugăciune.
Cel mai dureros moment a fost pentru Iohan şi Genoveva, părinţii preotului Ştefan, de pe obrajii cărora nu s-au uscat nici un moment lacrimile. Şi-au condus fiul pe ultimul drum.
Printre cântece religioase şi rugăciuni s-a citit şi necrologul părintelui Babiaş, care a părăsit această lume la mai puţin de 50 de ani. Părintele ar fi împlinit jumătate de secol pe 29 aprilie.
Legat de Bucovina
Rectorul Institutului Teologic Romano-Catolic „Sfântul Iosif” din Iaşi, pr. dr. Wilhelm Dancă, care a fost coleg la seminar cu părintele Babiaş, a ţinut să precizeze câteva aspecte importante din viaţa celui care a fost decanul de Bucovina, părintele Ştefan.
După ce a recunoscut că, atunci când a aflat vestea că părintele Babiaş a murit, a fost cuprins de emoţie, de tulburare, pr. dr. Wilhelm Dancă a spus că „părintele Ştefan avea o convingere a lui, o forţă, un entuziasm moderat, pe care le îmbina cu o nostalgie a Împărăţiei lui Dumnezeu. Era legat de comunităţile pe care le-a păstorit, era legat de Bucovina. A renovat case parohiale, a construit, a renovat biserici, dar nu mi-a spus niciodată aceste lucruri. A făcut, şi bine a făcut. Îşi dorea mereu să-i ajute pe oameni, să-i sprijine. Dădea o anumită strălucire, nobleţe comunităţii pe care o păstorea. (...). Acum, continuă acolo, în cer, ceea ce a început aici, pe pământ”.
A lăsat semne...
Preşedintele Uniunii Polonezilor din România, Ghervazen Longher, a completat şi faptul că, în ziua premergătoare zilei fatidice de 21 martie, părintele Ştefan a spus, în cadrul unei întâlniri, că <fiecare dintre noi trebuie să lase nişte semne>. Părintele a lăsat semne, a făcut mult pentru comunitatea poloneză, pentru credincioşii pe care i-a păstorit şi este o mare pierdere pentru noi”.
Preotul Wilhelm Dancă a mai subliniat faptul că părintele Ştefan a murit în „Anul Sfintei Preoţii” – până în iunie 2010”, şi că, într-adevăr, el i-a ajutat pe mulţi tineri să urmeze calea preoţiei, i-a pregătit, i-a sprijinit.
Condoleanţe
PS Cornel Damian, episcop auxiliar de Bucureşti, care a participat ieri la slujba înmormântării, a transmis un mesaj de condoleanţe şi din partea ÎPS Ioan Robu, Arhiepiscop şi Mitropolit Romano-Catolic de Bucureşti, adresat familiei părintelui Ştefan, credincioşilor, autorităţilor, comunităţii întregi care îl plâng pe părintele Babiaş. În inima tuturor, părintele a rămas un exemplu, un om apropiat de necazurile enoriaşilor, un om apropiat de tinerii din comunitate, de toţi cei care îi cereau un sfat, o vorbă bună. Excelenţa Sa Aurel Perca, episcop auxiliar de Iaşi, le-a mulţumit autorităţilor şi tuturor credincioşilor care l-au condus ieri pe ultimul drum pe părintele Ştefan.
Aplaudat, pentru ultima oară
Părintele romano-catolic Ştefan Babiaş a fost scos din biserica din Siret în aplauzele credincioşilor şi înmormântat în cimitirul oraşului. Pr. dr. Wilhelm Dancă a mai spus ieri că durerea părinţilor este sfâşietoare, pentru că şi-au pierdut fiul, dar, a continuat el, „nu este un fiu oarecare, este un preot al Bisericii Romano-Catolice”. La înmormântarea părintelui Babiaş au participat şi preoţi ortodocşi, oficialităţi locale şi judeţene, primarul Siretului, Adrian Popoiu, vicepreşedintele Consiliului Judeţean Vasile Ilie, subprefectul Sucevei Angela Zarojanu, preşedintele Uniunii Polonezilor din România, Ghervazen Longher.
Cine a fost părintele Ştefan Babiaş?
Părintele Ştefan Babiaş s-a născut pe 29 aprilie 1960, la Baineţ - Suceava, fiind cel mai mare dintre cei doi copii ai părinţilor Iohan şi Genoveva. A copilărit în Vicşani, o comunitate de polonezi din Parohia Siret. După clasele primare, făcute la Vicşani, a absolvit şcoala generală de zece clase, în anul 1977, la C.N. "Eudoxiu Hurmuzachi" Rădăuţi, Şcoala de Cantori, în anul 1979, la Iaşi, şi Institutul Teologic din Iaşi, în anul 1986. A făcut armata în perioada 1979-1980 la Focşani. A fost sfinţit preot la 29 iunie 1986 de către episcopul Ioan Robu. A activat ca vicar la Rădăuţi (1 august 1986 - 31 iulie 1988), Iugani (1 august 1988 - 31 iulie 1989), paroh la Soloneţu Nou (1 august 1989 - 31 august 1996), Gura Humorului (1 septembrie 1996 - 31 august 2006) şi Suceava (1 septembrie 2006 - 21 martie 2010). La 15 martie 2005 a fost numit decan de Bucovina şi membru al Consiliului Prezbiteral.
Ultimii paşi...
Duminică dimineaţă, după cum a povestit un credincios care s-a nimerit să facă acelaşi traseu spre biserica catolică cu părintele Ştefan Babiaş, preotul s-a oprit de două ori până să ajungă la Catedrala romano-catolică, unde trebuia să oficieze slujba de dimineaţă.
„Mergea încet. S-a oprit de două ori pe traseu, parcă voia să se întoarcă din drum, dar a mers mai departe. A urcat încet scările, dar când a ajuns la uşa bisericii, s-a sprijinit pentru câteva minute de zidul acestei. Apoi, a intrat în biserică”, i-a povestit credinciosul preotului vicar care slujeşte în catedrala romano-catolică din Suceava.
Era ora 8:00 şi trebuia să înceapă liturghia. Se întârzia. Deodată, a apărut un echipaj al Salvării ca să-i dea preotului Babiaş primul ajutor. Între timp, pr. vicar Andrei Staszkovian a oficiat Sf. Liturghie. Atmosfera era tensionată, iar când paramedicii au plecat cu targa goală, toţi cei prezenţi i-au mulţumit în gând lui Dumnezeu, convinşi fiind că părintele şi-a revenit. Abia la sfârşitul liturghiei vestea morţii parohului a căzut ca un trăsnet peste cei prezenţi. Părintele Babiaş plecase prea devreme, pentru totdeauna.
