Nu-i vom vedea la faţă pe criminalii de la Siret

Speranţa că ministrul Justiţiei va oferi detalii despre posibilităţile de extrădare a ucrainenilor care au comis dublul asasinat de la Siret s-au năruit ieri într-un singur minut. Cătălin Predoiu s-a dovedit extrem de refractar cu privire la acest subiect şi a refuzat categoric să vorbească despre subiect, răspunsul său fiind: „Nu comentez”.

Ministrul Predoiu a închis subiectul dublului asasinat de la Siret în aproximativ 60 de secunde. Întrebat dacă este la curent cu arestarea suspecţilor de către autorităţile ucrainene, Cătălin Predoiu a răspuns:

"În nici un caz nu voi prejudicia eforturile anchetatorilor prin declaraţii imprudente. Nu voi face nici un comentariu pe marginea acestui caz".

Solicitat să explice măcar posibilităţile tehnice prin care un cetăţean ucrainean poate fi extrădat în România, ministrul Justiţiei şi-a menţinut poziţia iniţială: "Nu veţi găsi în persoana mea un amator de senzaţii jurnalistice doar pentru propria-mi celebritate".

Mai deschişi s-au dovedit oamenii din subordinea sa, care au trimis ulterior amănunte legate despre relaţiile pe care Ucraina şi România le au pe linie judiciară, precum şi despre faptul că Ministerul Justiţiei nu a fost informat despre demararea unor proceduri care să aibă legătură cu acest caz.

„La acest moment Ministerul Justiţiei, Direcţia Drept Internaţional şi Tratate, nu deţine elemente legate de cazul dublului asasinat de la Siret, iar din verificările în baza de date nu au rezultat cereri de cooperare judiciară cu statul Ucraina care să se circumscrie ca situaţie de fapt acestui caz”, se arată într-un comunicat trimis de biroul de presă al Ministerului Justiţiei.

Cooperarea se poate face în baza unor convenţii vechi de jumătate de secol

Reprezentanţii Ministerului Justiţiei au explicat şi care sunt convenţiile care pot sta la baza cooperării cu ucrainenii pentru rezolvarea acestui caz, soldat cu împuşcarea a două persoane, Carmen Camelia Hriţcu, de 39 de ani, şi a fiicei acesteia, Raluca Hriţcu, de 6 ani.

Pentru că România şi Ucraina nu au semnat un acord juridic bilateral în domeniul asistenţei judiciare în materie penală, singurele convenţii care ne pot ajuta cumva sunt vechi de peste 50 de ani. Astfel, în baza Convenţiei europene de asistenţă judiciară în materie penală, adoptată la Strasbourg la 20 aprilie 1959, şi pe care Ucraina l-a adoptat ulterior, autorităţile române au posibilitatea să fie prezente la audierile la care suspecţii ar urma să participe în statul vecin.

Extrădarea, practic imposibilă

Cât priveşte o eventuală extrădare, aceasta este practic imposibilă. Şi aceasta pentru că statul ucrainean nu-şi extrădează propriii cetăţeni, aspect confirmat de reprezentanţii Ministerului Justiţiei din România.

„În ceea ce priveşte  instituţia extrădării, între România şi Ucraina se aplică Convenţia europeană de extrădare, încheiată la Paris la 13 decembrie 1957. Potrivit declaraţiei pe care Ucraina a  făcut-o la art. 6 din această Convenţie, cu ocazia depunerii instrumentului de ratificare, cetăţenii ucraineni nu sunt extrădaţi din Ucraina”.

Singura cale prin care ucigaşii cu sânge rece de la Siret să poată fi pedepsiţi este tot în curtea ucrainenilor.

„Ucraina, în calitate de stat care nu-şi extrădează proprii cetăţeni, are obligaţia ca, la cererea părţii solicitante, să supună cauza autorităţilor sale competente, astfel încât să se poată exercita urmărirea penală. În acest  scop, dosarele, informaţiile şi obiectele privind infracţiunea se vor  transmite gratuit prin intermediul ministerelor justiţiei”, se mai menţionează în comunicatul biroului de presă al Ministerului Justiţiei.

Cu alte cuvinte, nu-i vom vedea la faţă niciodată pe ucigaşii de la Siret, şi asta pentru că nu există nici o bază legală prin care aceştia să poată fi trimişi „pachet” în România.