Suceveanul cu papuci de milioane de euro

“Am fost şase fraţi. Când cumpăra tata pâine neagră, era sărbătoare în casă… Am fost tare amărâţi”, îşi aminteşte acum, după aproape trei decenii, Aurel Bobu, patronul uneia dintre cele mai mari fabrici de încălţăminte din România, “Marelbo”, al cărei sediu se află în localitatea Bivolărie, din Vicovu de Sus.

Din micul atelier improvizat în grajdul casei, Aurel Bobu, unul dintre cei aproape 200 de vicoveni care, prin anii ’94 –’95, făceau bani din producţia de încălţăminte, a ajuns astăzi milionar în euro, proprietarul fabricii Marelbo, care se întinde pe circa 9.000 de metri pătraţi, cu aproximativ 420 de angajaţi şi o producţie de 2000 de perechi de papuci în opt ore.

Prima pereche de papuci i-a făcut-o mamei sale

Povestea omului de afaceri Aurel Bobu începe trist, cu un incendiu în care era cât pe ce să-şi piardă viaţa. Avea doar câţiva ani pe atunci şi nu îşi mai aminteşte mare lucru. Doar că locuinţa părinţilor săi a fost mistuită de flăcări, iar el a fost salvat în ultima clipă.

Pe locul fostei case, distrusă la acea vreme de incendiu, se află astăzi o casă modernă, iar în imediata apropiere clădirile fabricii Marelbo.

După armată, îşi continuă povestea afaceristul, tatăl său l-a dat să facă ucenicie la unul dintre cei mai iscusiţi cizmari, la acea vreme, din zona Vicovului, iar la aproape jumătate de an, a început să-şi facă singur primele încălţări.

A împrumutat 1.800 de lei şi a cumpărat o maşină de cusut de pe la Timişoara. „Mă gândeam când o să pot vreodată să dau banii înapoi, să pot să dorm liniştit... Şi m-a ajutat D-zeu şi am înapoiat banii, încetul cu încetul...”, zâmbeşte acum, după aproape 25 de ani, proprietarul fabricii de încălţăminte.

Prima pereche de papuci i-a făcut-o mamei sale. „Dacă era să mă fac de ruşine, măcar să mă fac în faţa mamei. Au ieşit frumoşi. Cu talpă de microporos, cu un rând alb şi un rând negru... Toţi vecinii erau încântaţi, imediat s-a făcut reclamă şi au început comenzile...”, continuă să povestească vicoveanul care a făcut din cizmărie o afacere de milioane de euro.

Primul atelier de cizmărie, în grajd

Vestea că Aurel a lui Bobu face papuci buni a mers repede printre vecini, iar tânărul întreprinzător de atunci a ajuns să facă şi câteva perechi pe zi.

„La un moment dat, când am văzut că nu mai pot face faţă, am început să-mi iau un ucenic, apoi al doilea, al treilea...”, mărturiseşte afaceristul, care îşi amenajase atelierul de cizmărie chiar în grajdul de lângă casă, nu înainte de a scoate afară cei doi porci pe care-i ţinea în bătătură.

Aurel Bobu povesteşte că îşi plătea ucenicii, deşi nu se obişnuia în acea vreme, iar aceştia rămâneau să lucreze pentru el, chiar şi după ce învăţau meserie.

„Am ajuns la aproape 50 de ucenici. O parte dintre ei, care erau buni, şi care au peste 20 de ani de încălţăminte, lucrează pentru mine şi la ora actuală”, adaugă Aurel Bobu.

Vindea pantofii direct din portbagajul maşinii

Dormea câteva ore pe noapte. Se culca la ore târzii din noapte şi se trezea la primele ore ale dimineţii.

Îşi aminteşte că, la începuturile afacerii, vindea pantofii direct din portbagajul maşinii: „Mergeam la pieţe, târguri... ridicam portbagajul, era 5-6 dimineaţa, şi până se făcea ziua nu mai aveam nici un pantof. Veneam imediat acasă, dădeam de lucru la oameni, luam bănuţii de acolo, şi apoi fugeam la Timişoara, aduceam tălpi, la Braşov, aduceam piele... Şi tot aşa. A fost foarte, foarte greu. O muncă enormă”.

„Am sărit de la 20 de perechi pe zi, la 150-200 de perechi”

Anii de după Revoluţia din ’89 au transformat Vicovul de Sus într-un imens atelier de cizmărie, devenind localitatea cu cei mai mulţi cizmari pe cap de locuitor.

În 1999, de exemplu, în Vicovu de Sus erau aproape 200 de asociaţii familiale care aveau acelaşi obiect de activitate: producţia de încălţăminte.

Au fost câţiva ani buni în care afacerile cu papuci au mers ca unse, însă odată cu apariţia concurenţei din Asia, a încălţămintei chinezeşti, al cărei preţ era mult sub cel al pieţei, papucarii din Vicov au început să tragă obloanele unul câte unul.

„Au rezistat puţini... printre care şi eu”, zâmbeşte nostalgic patronul de la Marelbo.

În 1995, a înfiinţat societatea care avea să-l aducă în topul celor mai bogaţi oameni din judeţ.

Consideră că, pe lângă succes, a avut parte şi de foarte mult noroc. La scurt timp după ce a înfiinţat SC Marelbo, a avut norocul să cumpere utilajele vechi ale unei fabrici din Timişoara, achiziţionată de nişte italieni care intenţionau să aducă tehnologie nouă.

„Au scos în curte toate utilajele. Am mers cu două tiruri şi le-am adus la Vicov. Erau în stare de funcţionare, mergeau foarte bine. Din acel moment m-am extins destul de mult. Am sărit de la 20 de perechi pe zi, cât produceam atunci, la 150-200 de perechi”, explică vicoveanul.

La înfiinţarea firmei, Aurel Bobu a beneficiat şi de cinci ani de scutire de la impozitele datorate statului, ceea ce pentru tânărul investitor de atunci a fost „o adevărată mană cerească”.

„Încălţăm în prezent în jur de jumătate de milion de oameni”

Aurel Bobu spune că a fost ajutat să prospere în afaceri chiar de concurenţă. „Cine nu are concurenţă, nu are cum să se dezvolte”, e de părere afaceristul.

Aparatele second-hand luate din Timişoara au fost înlocuite în câţiva ani cu aparatură nouă, iar odată cu dezvoltarea fabricii s-au cumpărat utilaje tehnologice performante, de ultimă generaţie.

În prezent, Marelbo a devenit un brand cunoscut pe piaţa de încălţăminte din România, iar pantofii făcuţi la Vicovu de Sus au ajuns şi în străinătate.

„Am dat încălţăminte în Spania, în Suedia, în Austria şi în Ungaria... Acum ne orientăm spre piaţa din Ucraina şi cea din Rusia. Am trei designeri care au făcut Şcoala Arta Modei la Bucureşti şi mergem la mai toate târgurile de profil din Europa. Trebuie să fim tot timpul în pas cu moda. După estimările noastre, încălţăm în prezent în jur de jumătate de milion de oameni”, continuă să povestească Aurel Bobu.

Încălţămintea Marelbo se vinde, la ora actuală, în 23 de magazine proprii, deschise în principal în zona Moldovei, însă conducerea fabricii de la Vicovu de Sus vrea să deschidă şi alte noi puncte de desfacere în celelalte zone ale ţării.

„Vindem la preţ de producător, iar acesta este un avantaj foarte mare. Avem încă o firmă de distribuţie, care să ducă încălţămintea Marelbo în celelalte oraşe în care noi nu avem magazine de prezentare”, completează omul de afaceri.

“Nu este greu să produci încălţăminte, este greu să o vinzi”

Pentru a reuşi în afaceri – e de părere fostul ucenic de cizmar, ajuns astăzi patronul uneia dintre cele mai mari fabrici de încălţăminte din România – e nevoie şi de curaj.

„Nu ştiu dacă aş mai avea acum curajul pe care l-am avut când am început afacerea Marelbo”, zâmbeşte Aurel Bobu.

Criza economică a afectat şi piaţa de încălţăminte, şi inclusiv vânzările fabricii de la Vicovu de Sus, însă afaceristul sucevean nu face o dramă din asta. „O să treacă”, e optimist patronul de la Marelbo.

„Nu este greu să produci încălţăminte, este greu să o vinzi. Pe om o dată îl păcăleşti. Dacă nu este mulţumit, a doua oară nu îţi mai cumpără încălţămintea. Aşa au început oamenii să se lămurească cu produsele din China. Când deschid un magazin, de exemplu, oamenii întreabă: “Este încălţăminte românească?”. Am ajuns şi noi ca încălţămintea românească să fie la mare căutare. Fiindcă există o garanţie şi noi când spunem că este din piele, atunci nu poţi să minţi omul, noi lucrăm numai cu piele naturală”, explică Aurel Bobu.

De la cele câteva sute de euro pe care le câştiga ca vânzător de îngheţată în Austria, Armenean a ajuns în prezent la o avere estimată la circa 25 de milioane de euro.