Reactorul nuclear de la Crucea

Mina de la Crucea, singurul loc din România unde se mai extrage uraniu, este o adevărată fortăreaţă. Pentru a trece pragul porţii acestei societăţi ai nevoie de un braţ de aprobări şi de cel puţin o lună de aşteptare. Nici după ce ai intrat în posesia tuturor avizelor nu trebuie să-ţi închipui că vei obţine nu ştiu ce informaţii. Cele mai multe date sunt clasificate, iar accesul în perimetrele exploatării este aproape imposibil, mai ales că de câţiva ani securitatea este asigurată de o firmă de pază specializată.

Munţii de la Crucea au rămas singurul loc din România de unde se mai extrage minereu de uraniu. Pentru Valea Bistriţei este şi o binecuvântare şi un blestem, amândouă la un loc. Dacă ar fi să ne luăm după cifrele şi datele oficiale, e un mare avantaj pentru zonă, deoarece Exploatarea de la Crucea e singura care mai funcţionează şi dă de mâncare la peste 750 de oameni. Când mina de uraniu de la Crucea îşi va închide porţile, Valea Bistriţei va deveni valea plângerii. E un blestem, aşa după cum spun unii localnici, în special foşti mineri, pentru că radioactivitatea provoacă mai multe boli mortale. Sunt doar speculaţii, pentru că nici o instituţie a statului sau vreo firmă particulară nu a putut dovedi că după 15-20 de ani de muncă în subteran în abatajele minelor de uraniu de la Crucea, doza de radioactivitate a provocat leucemie, impotenţă sau alte probleme medicale. Mai mult, conducerea Sucursalei Suceava a Companiei Naţionale a Uraniului spune că valorile maxime admise în cazul iradierii nu au fost depăşite vreodată. Una peste alta, mina de la Crucea - Botuşana, aşa cum este denumită mai nou, este motorul Centralei Nucleare de la Cernavodă.

„A opri Crucea înseamnă a opri centrala de la Cernavodă”

Fără uraniul de la Crucea, singura fabrică nucleară din România şi-ar închide porţile. O spune chiar fostul şef al Agenţiei Nucleare din România, dorneanul Valică Gorea. „A opri Crucea înseamnă a opri centrala Nucleară de la Cernavodă. Poate ar fi mai ieftin să aducem uraniu din import, dar pentru a-l putea folosi la Cernavodă este nevoie de anumite caracteristici, iar asta înseamnă timp, cam între doi şi cinci ani”, a precizat Gorea.

A fost, de altfel, singura declaraţie cu privire la importanţa minei de uraniu de la Crucea. Directorul Sucursalei Suceava a CNU, Anton Filipiuc, a evitat să se pronunţe asupra acestor aspecte, invocând secretul de serviciu. Şi alte amănunte legate de activitatea acestei societăţi rămân o necunoscută, iar dacă ţinem cont că vorbim de o industrie strategică, o parte a secretomaniei este de înţeles.

Minerii, monitorizaţi atent

Având în vedere mediul în care lucrează, minerii de la Crucea sunt monitorizaţi atent. Conducerea societăţii a dezvăluit că nu au existat cazuri de îmbolnăviri în rândul angajaţilor.

„Doza admisă în ceea ce priveşte expunerea unei persoane este de 20 de mili sievert, dar până acum nu s-a ajuns niciodată la această valoare. Din punctul nostru de vedere, dar şi al instituţiilor medicale care îi monitorizează pe angajaţii de la Crucea, nu există nici un fel de problemă. De altfel, nici probele luate din alimente nu au relevat vreodată depăşiri ale concentraţiilor admise”, a declarat directorul Anton Filipiuc. Acesta a menţionat că societatea a implementat un program de radioprotecţie, atât pentru personalul angajat, cât şi pentru mediul înconjurător.

De exemplu, minerii care intră în abatajele cu o concentraţie mai mare de radon sunt mutaţi după câteva săptămâni, tocmai pentru ca riscul de îmbolnăvire să fie cât mai scăzut.

„Fiecare angajat are o fişă individuală de expunere profesională, iar interpretarea datelor se face periodic de medici autorizaţi, care ne avertizează dacă apar depăşiri ale dozei de radiaţie încasată. Nu au fost cazuri de acest fel şi sperăm să nici nu apară”, a adăugat directorul Filipiuc.

Tot pentru protecţia oamenilor care lucrează într-un astfel de mediu, turele sunt de şase ore pe schimb, iar perioada concediilor de odihnă cifrează 50 de zile lucrătoare. Minerii care lucrează în zona I de iradiere pot ieşi la pensie după 15 ani, iar cei care lucrează în zona a II-a beneficiază de pensie după 17 ani.

Zona Crucea, controlată de mai multe instituţii

Pentru a îndepărta suspiciunile privind problemele de mediu, comuna Crucea, traseul pe care este transportat minereul către Staţia CF Argestru, precum şi zona unde uraniul este încărcat în vagoane pentru a fi trimis la Feldioara, la Uzina de Preparare şi Prelucrare, face obiectul unor verificări periodice din partea mai multor instituţii. Atât conducerea Direcţiei de Sănătate Publică, cât şi reprezentanţii Agenţiei pentru Protecţia Mediului Suceava au confirmat spusele celor de la Sucursala Suceava a CNU, potrivit cărora nu există depăşiri ale valorilor admise pe linia poluării.

„Noi avem un program de monitorizare a apelor, aerului, solului şi vegetaţiei, iar din acest punct de vedere se realizează investiţii periodice. De exemplu, staţia de depoluare a apelor din mină a fost modernizată în cursul anului 2000 şi funcţionează la parametri normali, lucru confirmat atât de măsurătorile noastre, cât şi de analizele celor de la Direcţia de Sănătate Publică”, a explicat directorul Anton Filipiuc.

Există trei mari halde de steril rezultat din minele de la Crucea

În urma exploatării de peste 25 de ani de la Crucea, din mine s-au scos şi cantităţi impresionante de steril. Acesta a fost şi încă este depozitat în trei „depozite”, două situate pe raza comunei Crucea şi unul în comuna Ostra, la Botuşana. Reprezentanţii Sucursalei Suceava a CNU au menţionat că anul trecut, din fonduri proprii, au reuşit să finalizeze lucrările de stabilizare a unei halde de steril, iar pentru viitor există un proiect pentru închiderea perimetrului minier Crucea Nord.

„Pentru acest ultim proiect nu s-au alocat încă fonduri în vederea ecologizării, dar probabil că imediat ce reprezentanţii firmei Conversmin vor reuşi să termine proiectul tehnic vor veni şi banii”, a spus Anton Filipiuc.

Transportul angajaţilor costă anual aproape 150.000 de euro

În afara pericolului de iradiere, angajaţii de la Crucea au şi o serie de facilităţi. În afara echipamentului de protecţie pe care-l primesc anual şi a acordarea unei mese pe zi, minerii nu plătesc nici transportul spre şi dinspre locul de muncă. Compania Naţională a Uraniului a încheiat acorduri cu mai multe firme care transportă muncitorii către mina de la Crucea. Costurile anuale se ridică la aproape 150.000 de euro, iar cei mai mulţi bani intră în conturile firmei Etna Coral Vatra Dornei. Pentru cele două contracte încheiate pentru 2010, firma dorneană încasează în jur de 75.000 de euro. În jur de 50.000 de euro ajung în conturile SC Robin Turism SRL Vatra Dornei, în timp ce PF Gavriluţă Argestru câştigă anul acesta aproximativ 17.000 de euro. În ceea ce priveşte masa caldă pe care minerii o primeau ca protecţie, aceasta a fost eliminată în 2007.

„A existat o hotărâre luată de comun acord cu sindicatele, prin care s-a stabilit ca în locul acelei mese calde să se dea echivalentul în alimente”, a explicat directorul Sucursalei Suceava a CNU.

Kilogramul de octoxid de uraniu, subvenţionat de stat

Deoarece este considerată o activitate strategică, exploatarea de uraniu de la Crucea este subvenţionată de statul român. Alocaţiile guvernamentale se acordă în baza HG 311/1999 şi HG 622/2009, iar valoarea plătită de stat este oarecum incertă. Potrivit unor date din 2008, pentru fiecare kilogram de octoxid de uraniu, statul român plătea 530,91 lei/UM, iar valoarea subvenţiei pentru protecţia socială acordată CNU în anul acelaşi an a fost de 2.850.000 de lei.

Salariile angajaţilor sunt, de asemenea, la „strict secret”, dar se pare că un miner câştigă, în medie, câte 2.300 de lei/lunar.