Dragoste de-o viaţă pentru Volga

În 1980, când s-a întors din armată şi a obţinut permis de conducere, a achiziţionat prima maşină din viaţa sa, un model Volga, atunci des întâlnit pe străzi. În decurs de 30 de ani, până astăzi, autoturismul familiei sale a rămas Volga, schimbând mai multe maşini, dar rămânând consecvent mărcii.

Acum, când maşinile Volga aproape au dispărut de pe şosele, are în proprietate două modele, unul având deja 50 de ani de la data fabricării.

Este, pe scurt, povestea pasiunii de-o viaţă a lui Gheorghe Bejinariu, un bărbat în vârstă de 54 de ani, care locuieşte pe o stradă din cartierul Obcini din municipiul Suceava. Un om câte se poate de normal, tată a trei copii, de profesie lăcătuş mecanic.

Acum are în proprietate un autoturism fabricat în 1960, de culoare albastră, şi unul din 1968, negru, ambele în stare de funcţionare, cu toate actele la zi. În judeţ mai sunt înmatriculate doar patru autoturisme Volga, însă este greu de spus în ce măsură acestea mai sunt folosite.

De la mândria de a avea o maşină Volga, la o mare pasiune

„Eram tânăr, în 1980, venisem din armată, şi mi-am cumpărat o maşină Volga. Eram tare mândru, pentru un băiat tânăr să aibă aşa o maşină era o raritate, îmi aduc aminte că mai era un băiat în poliţie care avea o Volga. O spălam de două ori pe zi...”, îşi începe povestea Gheorghe Bejinariu.

În timp a schimbat aproape zece maşini, toate Volga, fabricate în anii 60. Dintre cele pe care le are acum, pe cea neagră a cumpărat-o de la începutul anilor 80, în timp ce modelul mai vechi, de culoare albastră, este în proprietatea sa de după Revoluţie, când l-a achiziţionat de la un proprietar care nu mai putea avea grijă de el.

„Au motoare diesel, în trei pistoane, foarte puternice, identice cu cele de pe tractoarele model Fiat. Sunt foarte rezistente şi puternice, singurul dezavantaj este că maşina nu trece de 90 de kilometri la oră”, ne explică bărbatul, subliniind că motorul original, pe benzină, permitea rularea cu până la 140 de km/h.

„Maşinile Volga ne-au ajutat să trăim ani de zile”

Când îl întrebăm de ce a preferat cu asemenea consecvenţă această maşină, Gheorghe Bejinariu înşiră imediat foarte multe motive.

„Şi la ora actuală, la cât sunt de vechi, maşinile nu se defectează. Dacă m-ar fi necăjit toată ziua, sigur le lăsam imediat, însă dacă le întreţii nu îţi fac nici cea mai mică problemă în trafic. Apoi, sunt foarte spaţioase iar consumul este acceptabil, aproximativ opt litri la suta de kilometri”, susţine bărbatul.

El ne-a povestit că ani de zile a adus bani în casă cu ajutorul maşinilor Volga. Avea o mică afacere cu transportul cărnii de porc, astfel că tracta cu acestea, fără cea mai mică problemă, o remorcă de 1.500 de kilograme.

„Maşinile Volga ne-au ajutat să trăim ani de zile”, spune mândru bărbatul.

Luate în râs în anii 90, admirate astăzi pe străzi

Treptat, după 1990, când şi în România au început să apară foarte multe maşini noi, autoturismele Volga au pierdut teren şi au dispărut unul după altul. Astfel, la un moment dat, deplasarea cu aceste maşini era luată în râs de cei mai mulţi trecători, ele fiind văzute ca nişte rable care încurcă traficul şi care ar fi trebuit duse la casat. De câţiva ani, de când maşinile Volga au devenit rarităţi, lucrurile nu mai stau aşa.

„Unii mai fac mişto, dar şi mai mulţi se uită cu admiraţie. Mă mai întreabă şoferii în glumă pe la semafor dacă mai merge, ori dacă o duc la dezmembrări, dar nu mă supăr”, povesteşte bărbatul.

Şi copiii săi au mai îndurat uneori glumele răutăcioase ale partenerilor de joacă, însă şi aici lucrurile s-au schimbat. Băiatul cel mare, în vârstă de 20 de ani, ne-a povestit Gheorghe Bejinariu, chiar l-a atenţionat să nu vândă maşinile, deoarece acestea vor valora foarte mult în viitor.

Volga, vedetă pe litoral

Gheorghe Bejinariu şi apropiaţii săi au realizat cel mai bine că maşinile Volga sunt deja vedete când au fost pe litoral. Pe drum erau claxonaţi şi priviţi cu admiraţie, iar la mare atrăgeau privirile, la concurenţă cu maşinile luxoase.

„Mergeam la restaurant să mâncăm şi la ieşire în jurul maşinii erau adunaţi zece oameni, se uitau curioşi, îşi făceau poze”, îşi aduce aminte cu mândrie soţia bărbatului.

„Până acum câţiva ani mă mai întâlneam în trafic cu alţi şoferi de Volga, mă şi ştiam cu câţiva din judeţ. Acum însă nu am mai văzut pe nimeni cu ele pe stradă, nici măcar în drumurile spre Constanţa”, mărturiseşte Gheorghe Bejinariu, care spune că îşi face şi acum treburile zilnice cu maşinile.

Exclude să vândă acum vreuna dintre maşini

Bărbatul spune că momentan nici nu ia în calcul varianta de a vinde vreuna din cele două maşini.

„Clar acum nu le vând. Mulţi mi-au lăsat bileţele pe maşină ori m-au căutat, vroiau să le ia, dar pe sume mici, până în 1.000 de euro. Nu ar avea nici un rost să vând vreuna pe banii ăştia”, spune bărbatul, care aminteşte că în urmă cu câţiva ani a vândut o maşină Volga, cu 1.500 de euro.

Pentru fiecare maşină plăteşte un impozit de 360 de lei, plus o asigurare de 700 de lei, destul de mult pentru buzunarul său, însă nu renunţă.

ecunoaşte că nu are posibilităţile financiare necesare pentru a recondiţiona cele două maşini şi a le face de lux, însă se descurcă să le întreţină, în timp strângând piese de la modele abandonate de pensionari şi cunoscând la perfecţie fiecare părticică a vehiculului. Nu se gândeşte când şi dacă va renunţa definitiv la marea pasiune, însă încheie optimist că, „peste vreo 20 de ani”, aceste maşini vor valora cu adevărat foarte mult.