Raluca Hriţcu era în grupa mare la Grădiniţa germană din Siret. Am găsit-o ieri la grădiniţă pe educatoarea copilei, Doina Nanovschei, plângând. Nu-i venea să creadă că Raluca nu mai este şi povestea printre lacrimi că a văzut-o ultima oară chiar în ziua crimei, când mama ei a venit să o ia de la grădiniţă.
„Era bolnavă de două zile, răcită, şi nu a venit deloc pe la grădiniţă. A stat acasă. Ieri, am avut repetiţie la dansuri, de la 12:00 la 12:30, şi a venit cu mama ei. Mi-a zis că nu vrea să piardă dansul şi să-l înveţe bine”. La 12:30, după terminarea repetiţiilor, mama fetei, Carmen Hriţcu, s-a întors după copil şi au plecat împreună. „Era foarte veselă şi fericită. Râdea şi se juca”, ne-a povestit educatoarea.
„Îmi amintesc cât era de scumpă şi, oricând mulţumea pentru ceva, obişnuia să spună <mult mulţumesc>. Eu nu pot să cred că nu mai este, este un şoc pentru mine şi pentru copii, colegii ei, care mi-au spus că au văzut totul aseară (n.r. miercuri seara) la televizor”.
Poza micuţei Raluca se află pe peretele din holul grădiniţei, pe coperta unui dosar unde sunt adunate toate desenele şi lucrările din timpul orelor. Un înger blond cu ochi albaştri, cu zâmbetul pe buze, aşa este Raluca în fotografie şi aşa spune educatoarea că era întotdeauna. O fetiţă foarte cuminte şi foarte ataşată de mama ei. „Erau mereu împreună, probabil de asta au şi rămas împreună acasă, în timp ce tatăl şi băiatul au plecat la Suceava”, ne-a mai spus educatoarea.
Cât despre mama fetiţei, Carmen Hriţcu, educatoarea Doina Nanovschei a spus că era foarte implicată în tot ceea ce făcea copilul la grădiniţă şi se ocupa de ea. „Era o femeie foarte ataşată de fată. Era discretă, nu ieşea niciodată în faţă, însă mereu ne oferea ajutorul când era nevoie”, a mai spus educatoarea.
Cristi Hriţcu, fratele Ralucăi, este elev în clasa a opta la Grupul Şcolar „Laţcu Vodă” din Siret.
Miercuri a fost la şcoală, iar după ore s-a dus cu tatăl său la Suceava, la un consult medical. „Colegii l-au sunat chiar în acea după-amiază să-l întrebe dacă nu vine la antrenament, făcea handbal, şi le-a spus că nu are cum să ajungă, fiindcă e la Suceava”, a spus diriginta băiatului, Doina Puiu.
Aceasta a mai spus că s-a întâlnit şi cu tatăl băiatului în oraş, cu o zi înainte de tragedie. „Nu era îngrijorat sau stresat sau cel puţin nu se vedea nimic. Chiar s-a oferit să ne ajute cu banchetul de sfârşit de an şi când m-am întâlnit cu el în oraş marţi mi-a zis că deja găsise o locaţie. Dacă avea probleme, nu se preocupa de banchete, vă daţi seama...”, a mai declarat diriginta Doina Puiu.