Printează articolul
Trimite e-mail
Peste 9.000 de copii din judeţ au rămas singuri acasă după ce părinţii au plecat în străinătate, să-şi găsească un loc de muncă. De-a lungul anilor, banii trimişi acasă de românii plecaţi peste hotare au “scos” ţara din criză, dar familiile în care unul sau ambii părinţi lucrează în altă ţară, la mii de kilometri de copii, suferă în urma acestor schimbări.
Copiii sunt primii afectaţi de “naveta” părinţilor, mai ales atunci când sunt lăsaţi în grija unor străini.
Au existat cazuri în care copiii au fost abuzaţi tocmai de cei cărora le-au fost încredinţaţi, fie că aceştia le erau rude, taţi vitregi, unchi sau cunoştinţe, vecini.
Mulţi dintre copiii rămaşi singuri acasă au probleme cu legea, nu au o situaţie şcolară bună şi au tendinţa de a intra în găşti periculoase.
Telefonul mobil, firul ce-l leagă pe copil de mamă
Copilăria lui Mihăiţă, un băieţel în vârstă de 5 ani, din Milişăuţi, este legată inevitabil de un telefon mobil. “Ăsta este telefonul meu. Vorbesc cu mama”, ne-a spus copilul, chiar din primul moment în care am intrat în casa bunicii, unde băieţelul creşte, alături de surioara lui, Mihaela Gabriela, în vârstă de 14 ani.
Cea care îi trezeşte în fiecare dimineaţă, le face pacheţelul pentru şcoală şi grădiniţă, le este mamă şi tată în acelaşi timp, este bunica Victoria. Mândră de numele pe care îl poartă, femeia ne-a spus că “la câte am avut de trecut în viaţă, chiar că mi se potriveşte Victoria”.
De trei ani, de când fiica ei a plecat la muncă în Italia, toată responsabilitatea pentru cei doi nepoţi a căzut pe umerii ei. Mama naturală a copiilor vine o dată pe an în ţară, iar atunci nu se dezlipeşte de copiii. Femeia a fost căsătorită, relaţie din care a rezultat fetiţa cea mare. Deşi părinţii s-au separat pe când fata avea doar 4 ani, divorţul s-a finaliza acum câţiva ani. De mică, fetiţa a crescut în casa bunicii. Acum cinci ani a venit pe lume şi Mihăiţă, dintr-o altă relaţie a mamei, care, însă, “nu a mers”, motiv pentru care femeia a fost nevoită să muncească de două ori mai mult pentru a-şi întreţine singură cei doi copii.
Părinţii se consideră vinovaţi faţă de copiii lăsaţi singuri
Psihologii afirmă că nu numai copiii sunt afectaţi de fenomenul „munca în străinătate”. Şi părinţii se confruntă cu sentimente de vinovăţie, pentru că şi-au lăsat copiii acasă şi încearcă să-şi compenseze absenţa îndelungată prin tot felul de avantaje materiale. Ce este, însă, în sufletul unui copil care ştie că are doi părinţi, şi află, într-o zi, că tata s-a despărţit de mama, că mama pleacă la muncă în străinătate, la mii de kilometri, este greu de descris în cuvinte.
Visează să le facă copiilor o casă
Pentru că visul acestei mame din Milişăuţi este să le ofere o locuinţă copiilor ei, ea face eforturi mari pentru a aduna bani, cu care să finalizeze casa deja începută în satul natal.
“Adună bănuţ cu bănuţ, cum poate şi ea, pentru a termina lucrarea la casa deja începută. Asta nu înseamnă că îşi neglijează copiii. Le trimite tot ce îşi doresc şi le trebuie. Însă, de multe ori, mai ales cel mic, întreabă de mama”, ne-a povestit bunica copiilor.
Chiar dacă Mihăiţă are cam tot ce îşi doreşte un copil de vârsta lui, jucării, cărţi de colorat, dulciuri, hăinuţe, dorul de mamă nu poate fi alinat de nici un cadou din lume. Mama îi plăteşte cursuri de limba engleză la grădiniţă, îl învaţă la telefon cuvinte în limba italiană, dar este departe.
O dată pe an, timp de aproximativ o lună, femeia reuşeşte să vină în concediu în ţară, pentru a petrece timpul cu copii ei. “Ziceţi că nu simte lipsa mamei? Că nu îl doare inimioara? Că nu înţelege că este crescut fără părinţi? Să nu credeţi? Când am condus-o pe mama lui la aeroport şi a văzut că ea trece de poartă şi el rămâne, s-a întors cu spatele şi nici nu a vrut să îşi ia rămas-bun de la ea. S-a întors cu spatele. După mai mult timp, l-am întrebat de ce nu a vrut să o pupe pe mami, şi mi-a spus: <aşa, pentru că ea a plecat, şi eu am rămas aici. N-a vrut să mă ia>”, ne-a povestit bunica Victoria.
Psihologul - logoped Laura Al-Freijat, de la Echipa Mobilă Siret, care monitorizează cazul lui Mihăiţă, ne-a spus că în momentul despărţirii de mamă, băieţelul a simţit un sentiment de frustrare.
Blocaj afectiv, din cauza dorului de mamă
„Copiii care au părinţi plecaţi la muncă în străinătate duc lipsa afecţiunii. Ei sunt mai sensibili, unii pot deveni retraşi, necooperanţi. Pot avea probleme de comunicare, de exprimare, ajungând, chiar, să se izoleze. Dacă minorii rămân în grija bunicilor, de cele mai multe ori, copilul simte mai puţin lipsa mamei. Chiar dacă nu o pot înlocui pe mamă, bunicile încearcă să le dea o educaţie bună nepoţilor. Dorul de mamă, însă, îi poate face pe copii vulnerabili, aceştia putând suferi un blocaj afectiv. În rest, aceşti copii au un comportament normal, specific vârstei”, ne-a mai spus psihologul Echipei Mobile de la Siret.
La peste 70 de ani, din nou „mamă”
Un alt caz pe care l-am întâlnit la Siret este cel al unei fetiţe în vârstă de 6 ani care a rămas în grija bunicii materne, după plecarea mamei la muncă în Italia. Deşi bunica încearcă să îi ofere tot ce-i mai bun fetiţei, vârsta înaintată îşi spune cuvântul. Bunica are peste 70 de ani şi nu reuşeşte să fie în pas cu toate noutăţile şi cerinţele unui copil din ziua de azi. Camera în care creşte fetiţa este destul de sobră, fără jucării, perdele colorate sau personaje din desene animate desenate pe pereţi.
„Destăinuirile” colegilor de grădiniţă o mâhnesc pe fetiţă, pentru că bunica ei nu are timp şi răbdare să-i citească poveşti, nu poate să facă castele din plastilină, iar când este vorba de un joc nou, femeia o dojeneşte pe nepoată: „ei, ce-ţi mai trebuie şi asta!”. Diferenţa de generaţii îşi spune cuvântul. „În aceste cazuri, intervenim noi. Le ducem acestor copii jocuri, le lăsăm materiale pe care să lucreze şi ei singuri, până la următoarea întâlnire, ne jucăm cu ei, le spunem poveşti, îi lăsăm să povestească şi ei, să ne spună ce îşi doresc”, a completat psihologul.
La Siret şi în localităţile limitrofe, Echipa Mobilă monitorizează 47 de cazuri de copii care nu au împlinit încă 7 ani şi ai căror părinţi sunt plecaţi la muncă în străinătate. 17 dintre aceste cazuri se referă la copii care provin din familii monoparentale. Alţi 50 de copii cu dizabilităţi din Siret sunt monitorizaţi şi ajutaţi la domiciliu de Echipa Mobilă.
În Suceava, peste 6.000 de familii trăiesc departe de copii
La sfârşitul anului trecut, în judeţul Suceava s-au înregistrat 9.145 de copii ai căror părinţi sunt plecaţi la muncă în străinătate. 4.656 dintre minorii rămaşi singuri acasă sunt fete. În cazul a 3.020 de copii, care au ambii părinţi plecaţi să muncească dincolo de graniţele ţării, 2.809 au fost lăsaţi în grija bunicilor, unchilor sau rudelor până la gradul IV, 28 de copii au fost luaţi în grija statului, iar 183 de copii au fost lăsaţi de către părinţi în grija vecinilor sau a cunoştinţelor.
Alţi 5.311 minori au un singur părinte plecat la muncă în străinătate. Dintre aceşti copii, 5.185 au rămas în grija rudelor, 14 au ajuns în centre de plasament, iar 112 au fost lăsaţi prin vecini.
Sunt şi cazuri de copii care au un singur părinte susţinător. 814 copii, provenind din 605 familii cu un părinte unic susţinător, au fost lăsaţi la bunici sau rude apropiate (728), în centre de plasament (16) sau la cunoştinţe sau vecini (70).
Din statisticile Direcţiei de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Suceava rezultă că la nivelul judeţului Suceava sunt 6.007 familii care şi-au lăsat copiii în ţară şi au plecat la muncă în străinătate.
Criza îi aduce pe români acasă
Criza mondială şi lipsa locurilor de muncă i-au determinat pe mulţi părinţi să revină în România, alături de copii, pentru că nu mai făceau faţă cheltuielilor din străinătate, după ce rămăseseră fără un loc de muncă permanent.
Din statisticile Direcţiei de Asistenţă Socială Suceava rezultă că, la sfârşitul anului 2007, se înregistrau aproape 10.000 de copii ai căror părinţi erau plecaţi în străinătate, cu aproape 1.000 mai mulţi decât la sfârşitul anului 2009.
Din cei peste 9.000 de copii rămaşi singuri, la sfârşitul anului trecut, 8.700 sunt îngrijiţi de bunici sau rude apropiate, 365 de vecini sau cunoştinţe, iar 58 au ajuns în grija statului, la cererea aparţinătorilor.
Cei mai mulţi minori rămaşi singuri acasă, după plecarea părinţilor la muncă în străinătate, au vârsta cuprinsă între 10 – 13 ani (2.512 minori), între 14-17 ani (2.412 minori), între 7-9 ani (2.086 minori).
Sunt şi cazuri de copii care nu au împlinit încă un anişor, circa 177 de copii, care au rămas în grija bunicilor sau a asistenţilor maternali.
(18 feb 2010, 21:36:49