Printează articolul
Trimite e-mail
ø imagini
ø fişiere videoN-am putut refuza invitaţia colegului meu Cristi Doboş, profesor de muzică la „Petru Rareş”, cu atât mai mult cu cât şi el participă ca „sunetist” la Balurile „Ştefan”-ului de ani buni, iar faptul că din spectator şi cronicar al evenimentului pentru „Monitorul” m-a transformat şi în membru al juriului m-a onorat, cu atât mai mult cu cât acest concurs de „tinere talente” rareşiste s-a dovedit, cum spun şi în titlu, ceva u-lu-i-tor!
Asta fiindcă am descoperit printre participanţi (de fapt, participante) trei voci cu totul excepţionale, dublate de o interpretare pe măsură, ba şi înzecite de prezenţa absolut luminoasă nu doar a celor remarcate de mine, ci de a tuturor celor care au urcat pe scenă.
Voci extraordinare
La „Vox”, vineri seară, nu puteai arunca un ac. Mi-am amintit cu tristeţe de sala mai degrabă goală de la ultimele recitaluri de acolo (A.G. Weinberger şi Berti Barbera, el însuşi fost „rareşist”!) şi mă pregăteam să văd nişte maimuţici imitându-le pe maimuţele alea pe care impropriu le mimăm fie „dive”, fie „artiste” ori chiar „cântăreţe”, în loc să le zicem aşa cum merită şi să le redăm agriculturii ori centurii.
Aiurea! Încă de la prima apariţie am rămas înmărmurit: un gândăcel de clasa a V-a, Sabina Panciuc, cu o voce formidabilă, cântând de parcă s-a născut cu microfonul în mână. Iar vocea-i este clară, fermă, de vocalist profesionist. Este şi motivul pentru care juriul a desemnat-o câştigătoare la secţiunea I, pentru elevii de gimnaziu. Tot acolo, mi-a plăcut şi Cezara Adam, deşi clasamentul general le-a adus pe locurile 2 şi 3 pe Zuzu Arhire şi Inessa Dominte, respectiv Lizuca Sidoriuc şi Otilia Popescu.
Secţiunea a II-a, interpreţi liceu, a dat-o şi pe câştigătoarea marelui premiu (la „general”, adică din toate secţiunile): Andra Grigore. Îi cer scuze că în clasamentul meu nu figura, fiindcă mie de departe mi s-a părut „best of all” Alexandra Cuza. Dincolo de vocea superbă, a dat o interpretare cu totul deosebită piesei „Something” (Lennon – McCartney, desigur), iar asta v-o spune un membru al fan club-ului Beatles din 1969! În plus, şi cea de-a doua piesă, „Un actor grăbit” a Laurei Stoica, a avut parte tot de o interpretare excepţională. De altfel, în opinia mea, Alexandra Cuza este cea care şi-a ales cel mai bine piesele, deşi a obţinut doar locul 3 la secţiunea ei. Pe locul 2, Raluca Chiseliţă, suportând exact acest handicap: după o primă interpretare formidabilă, a clacat la a doua piesă, alegându-şi ceva de Iris, total nepotrivit.
În sfârşit, la secţiunea a treia (să fi fost „rock”?!) toţi ceilalţi competitori au fost surclasaţi de vocea admirabilă a Alexandrei Ciufudean (eu am considerat-o a treia la „general”, doar fiindcă Sabina – aia mică de respira uşor! – şi Alexandra Cuza îmi plăcuseră la fel de mult, dar nu aveam voie să le notăm la egalitate) care a intrat efectiv în transă la „Hallelujah” al lui Leonard Cohen şi cred că însuşi Maestrul ar fi fost încântat să o urmărească. Au mai punctat aici D’agle Roads, autori ai unei compoziţii proprii punk-rock care mi-a plăcut mult, precum şi duo-ul Ada Pârgaru – Andra Mărăciuc, clasaţi în ordine pe locurile 2 şi 3. Premiul de popularitate l-a înhăţat Beta Rock, beneficiari şi ai celui de compoziţie (aici mă dezic complet de restul grupului!).
Premii consistente
S-au mai dat premii de interpretare instrumentală. Nerelevante, din moment ce în doar câte două piese de fiecare grup / interpret n-ai cum sesiza virtuozităţile. Premiile, absolut consistente (chitară, microfon „profi”, seturi de corzi etc.) au răsplătit prestaţiile, repet, excepţionale ale majorităţii interpreţilor. Răsplata cea mare a fost însă a iniţiatorului evenimentului, profesorul Cristi Doboş, pe care, m-am convins, elevii muzicieni îl iubesc exact cât merită. Adică enorm.
A fost o seară memorabilă. Pe care abia aştept s-o retrăim şi anul viitor. Bravo, Cristi. Nu vă lăsaţi de cântat, fetelor! Mai bine de carte. Am glumit. De carte s-au lăsat „divele” alea. Se vede pe ele.
