Discuţiile paşnice şi identificarea unor soluţii normale pentru retrocedarea pădurilor câştigate în instanţă de Fondul Bisericesc Ortodox din Bucovina sunt de domeniul trecutului. Între reprezentanţii Fundaţiei Fondului Bisericesc Ortodox din Bucovina şi statul român, prin conducerea Direcţiei Silvice Suceava, s-a declanşat un război al declaraţiilor după ce primii au demarat procedurile pentru a intra în posesia celor 166.613 hectare de păduri.
Directorul Direcţiei Silvice Suceava, Mihai Miheţiu, a criticat modul în care reprezentanţii Fondului Bisericesc Ortodox Român din Bucovina încearcă să pună în aplicare hotărârea Curţii de Apel Timişoara prin care Fondul, fundaţie constituită din mai multe persoane fizice, a dobândit dreptul de proprietate pentru 166.613 hectare de pădure, 150 de clădiri şi peste 1.000 de kilometri de drumuri forestiere. Miheţiu a declarat că a primit din partea executorului judecătoresc Marius Georgel Sarmis Cîmpulungeanu un grafic care prevede ca toate aceste bunuri să fie predate Fondului în maxim opt zile, lucru care în opinia lui nu este realizabil din motive strict tehnice.
„Procedural este extrem de complicat. Discutăm de identificarea cadastrală şi dacă ne amintim cum arată hotărârile instanţelor cuprinse pe zeci de pagini în care sunt înşiruite parcelele cadastrale. Există evidenţe de identificare silvice, bornele noastre, pichetajul amenajistic, hărţile amenajistice care nu au de a face cu evidenţele cadastrale decât printr-o lucrare complexă a unui expert, lucrare pe care noi nu ne-am însuşit-o, nu o cunoaştem şi suntem curioşi, dacă ea există, în ce constă şi cum poate conduce la o astfel de operativitate în punerea în aplicare a acestor hotărâri”, a explicat Miheţiu.
Silvicultorii îşi fac griji pentru ziua de mâine
Şeful silvicultorilor suceveni a arătat că delegaţi ai fundaţiei, împreună cu executorul judecătoresc, au descins deja la unele ocoale silvice pentru a prelua pădurile, ţinând să atragă atenţia că cei care încalcă dispoziţiile legale în vigoare vor da socoteală în faţa legii. „Atât profesional cât şi economic afirm că suntem supuşi unor agresiuni, activitatea noastră este subminată de aceste discuţii, de aceste descinderi, de aceste atitudini agresive care fac rău calităţii actului de administraţie silvică şi ne afectează financiar prin rezultatele obţinute la licitaţii, prin reţinerile pe care le au agenţii economici în a contracta masă lemnoasă de la Direcţia Silvică. Colegii noştri îşi pun tot felul de întrebări, nu reuşesc să se focalizeze pe problemele profesionale, îşi fac griji pentru ziua de mâine”, a declarat Mihai Miheţiu. El a mai spus că este convins de faptul că persoanele care primesc o solicitare din partea Bisericii „au o doză de subiectivism” atunci când judecă astfel de cauze. „I-aş ruga să facă danii şi acte de binefacere cu averea lor personală, şi nu cu averea statului”, a mai spus directorul Direcţiei Silvice.
Poziţia ÎPS Pimen
Pentru prima dată de la pronunţarea hotărârii judecătoreşti de la Curtea de Apel Timişoara, ÎPS Pimen, membru al Fundaţiei Fondului Bisericesc Ortodox din Bucovina, împreună cu instituţia pe care o păstoreşte, Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor, a exprimat un punct de vedere oficial. Acesta a fost transmis redacţiei prin intermediul avocatului Vasile Tudor, cel care s-a implicat în toate procesele prin care Fondul Bisericesc Ortodox din Bucovina a solicitat retrocedarea unei suprafeţe de 192.000 de hectare de vegetaţie forestieră.
„Executarea unei hotărâri judecătoreşti nu constituie o agresiune la adresa debitorului. Potrivit art. 371 C. proc. civ., obligaţia stabilită prin hotărârea unei instanţe se aduce la îndeplinire de bunăvoie şi numai în caz contrar prin executare silită. Conform art. 387 alin. 2 C. proc. civ., dacă în termenul arătat în somaţie debitorul nu-şi execută obligaţia de bunăvoie, executorul judecătoresc va proceda de îndată la executarea silită. Cum Statul român şi R.N.P. – Direcţia Silvică Suceava nu şi-au îndeplinit de bunăvoie în termenul prev. de art. 578 C. proc. civ. obligaţia de predare către F.B.O.R. a imobilelor individualizate în dispozitivul sentinţei civile nr. 537/13.03.2007 a Tribunalului Suceava, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 311/14.12.2009 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, la data de 28.01.2010 s-a trecut la executarea silită”, se arată în punctul de vedere al reprezentanţilor Fondului Bisericesc Ortodox din Bucovina.
Avocatul Vasile Tudor a arătat că actele de executare silită îndeplinite de executorul judecătoresc, cu deplina respectare a regulilor procedurale, nu constituie o „atitudine agresivă” decât în statele în care autorităţile ignoră şi nu respectă actul de justiţie ori finalizarea acestuia prin executare.
„Autorităţile silvice ar fi trebuit să execute de bunăvoie hotărârea judecătorească şi nu să afirme că executarea reprezintă o <agresiune> şi o <subminare> a activităţii. Este ridicol să se afirme că executarea hotărârii judecătoreşti este echivalentă unor <danii şi acte de binefacere> făcute de cei care judecă <anumite solicitări din partea bisericii>”, se menţionează în punctul de vedere acceptat şi de ÎPS Pimen.
„De ce această lipsă de operativitate?”
Avocatul Vasile Tudor a ţinut să amintească faptul că România a fost condamnată de mai multe ori la Curtea Europeană a Drepturilor Omului pentru motive similare.
„În jurisprudenţa Curţii Europene dreptul la executarea hotărârilor judecătoreşti definitive reprezintă un corolar al dreptului de acces la justiţie, iar Statului, în calitate de deţinător al forţei publice, îi revine obligaţia de a lua toate măsurile pentru a se putea ajunge în mod rezonabil la executarea hotărârilor judecătoreşti. În mai multe cauze în care România a fost condamnată, justiţia europeană a afirmat că întrucât administraţia constituie un element al Statului de drept, iar interesul Statului se identifică cu cel al unei bune administrări a justiţiei, refuzul acestuia de a executa o hotărâre judecătorească, omisiunea executării ori executarea cu întârziere lipseşte de orice semnificaţii garanţiile acordate de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Reamintim domnului director al Direcţiei Silvice Suceava şi faptul că în ziarul Monitorul de Suceava din data de 15 decembrie 2009 a afirmat că <din punct de vedere al amplasamentului nu este nici o problemă, pentru că se ştiu exact suprafeţele care vor fi retrocedate în baza hotărârii Tribunalului Suceava>. Şi atunci de ce ar trebui o <lipsă de operativitate> în executarea unei hotărâri judecătoreşti pronunţată într-un proces care a durat nouă ani?”, se întreabă reprezentanţii Fondului Bisericesc Ortodox din Bucovina.
Executor judecătoresc: „Noi nu facem decât să respectăm hotărârile judecătoreşti”
Şi executorul judecătoresc Sarmis Cîmpulungeanu a afirmat că toate procedurile care sunt urmate în acest moment sunt în conformitate cu prevederile legale. „Nu sunt acţiuni în forţă şi nu poate fi vorba de nici un fel de agresiune, atâta timp cât doar le-am adus la cunoştinţă că punem în aplicare o hotărâre judecătorească. Am fost la câteva ocoale silvice, angajaţii de acolo ne-au spus că nu au nici un mandat pentru a semna vreun act, aşa încât, după ce vom identifica toate suprafeţele, le vom înmâna celor de la Direcţia Silvică Suceava şi procesele verbale. Din acel moment, acestei instituţii îi revine sarcina de a asigura paza pentru o anumită perioadă”, a explicat Sarmis Cîmpulungeanu.
Executorul judecătoresc a ţinut să precizeze că procedura este laborioasă şi de durată, iar totul este prelungit artificial din cauza lipsei totale de colaborare din partea Direcţiei Silvice Suceava. Cîmpulungeanu a mai adăugat că identificarea suprafeţelor care vor fi predate Fondului Bisericesc Ortodox din Bucovina se face în baza hotărârilor judecătoreşti şi a bornelor silvice, iar corelarea este asigurată de un specialist al Geosit.
( 2 feb 2010, 11:33:04