O durere greu de descris în cuvinte a putut fi văzută ieri pe chipurile a sute de oameni. Apropiaţii, dar şi o mare de oameni care nu auziseră de familia Cetin înainte de tragedie, au ţinut să fie prezenţi la ceea ce a fost ultimul drum al unor micuţe de 4 şi 9 ani şi al mamei lor.
Chipurile desfigurate ale celor două copile omorâte de mamă şi durerea unui tată rămas singur sunt imagini pe care mulţi nu le vom putea uita niciodată.

 

Cu mult înainte de ora 12.00, când a fost programată înmormântarea, oamenii au început să se adune în curtea Bisericii „Sf. Vineri” din cartierul George Enescu al municipiului Suceava, în capela căreia se aflau trupurile celor două micuţe, Ebru şi Ege, şi al mamei lor, Gabriela Cetin.
De ce nişte fetiţe cu chip de înger trebuie să părăsească această lume atât de repede, cum de a putut o mamă să le ia viaţa celor pe care le-a crescut cu dragoste ani de zile, va reuşi vreodată tatăl să-şi revină şi să ducă o viaţă cât de cât normală, erau întrebările de pe buzele oamenilor adunaţi în curtea bisericii.

 

Familia a ţinut ca înmormântarea să fie cât mai aproape de o ceremonie creştină obişnuită

Cum fetiţele nu sunt botezate creştineşte, iar mama lor este sinucigaşă, preoţii nu au putut să oficieze o slujbă de înmormântare după toate canoanele ortodoxe. Totuşi, toate trei au fost pomenite şi li s-a citit Sfânta Evanghelie, după care preotul a ţinut un lung cuvânt de învăţătură legat de păcatul de moarte al sinuciderii. Părintele le-a vorbit oamenilor despre cel mai de preţ dar al lui Dumnezeu, viaţa, şi le-a amintit că aceasta intră în posesiunea fiinţei, dar nu şi în proprietatea acesteia.
Părinţii creştini ai Gabrielei Cetin au ţinut să fie cât mai aproape de o ceremonie de înmormântare obişnuită, în limita permisă de preot, astfel că au dat de pomană peste sicriul celor trei şi le-au dus crucile până la mormânt.
Pe buzele tuturor au fost cuvintele „Dumnezeu să le ierte”, cei mai mulţi din cei aproximativ 1.000 de oameni prezenţi la înmormântare arătând îndurare faţă de sufletul mamei care le-a curmat viaţa în mod inexplicabil propriilor fete.

 

Tatăl rămas singur, sprijinit aproape tot timpul de prieteni

La ceremonia de înmormântare de ieri toate privirile s-au îndreptat spre Özer Cetin, bărbatul nevoit să-şi ducă la groapă, în acelaşi timp, soţia şi fiicele. O dramă pe care puţini au trăit-o, şi peste care cu toţii s-au întrebat dacă un om poate trece.
Pe aproape tot parcursul înmormântării, nefericitul om a fost sprijinit de cei mai apropiaţi prieteni, după cum mărturiseau aceştia el fiind oarecum liniştit pe fondul calmantelor care i-au fost administrate încontinuu de luni, de când soţia i-a omorât în mod inexplicabil fiicele. Şi-a sărutat fiicele, le-a mângâiat pe creştet, a plâns ca un copil şi nu a părut a avea nici o urmă de ură faţă de cea care i-a fost soţie, sărutându-i mâna în mai multe rânduri şi acoperindu-i faţa cu mângâieri. Din ce am aflat de la cei care îi sunt apropiaţi, bărbatul refuză să creadă concluzia anchetatorilor, care nu au nici un dubiu că femeia şi-a ucis cu bestialitate copilele cu lovituri repetate de cuţit şi apoi s-a sinucis, refuzând să comunice în vreun fel referitor la toate acestea.
I-a fost alături doar tatăl, mama sa, grav bolnavă, rămânând acasă.

 

Un „Tatăl Nostru” de adio înainte de coborârea în groapă

După ce au fost scoase din capelă, sicriele au rămas câteva zeci de minute bune în curtea bisericii, unde s-a dat de pomană pentru sufletele pierdute.
În drumul spre groapă, fetiţele au fost duse în maşina din faţă, în timp ce mama într-o alta care venea din spate. Pentru micuţe a fost pregătită o singură groapă, în care sicriele au fost puse unul lângă altul, în timp ce la foarte mică distanţă a fost pregătită groapa pentru Gabriela Cetin.
O rugăciune „Tatăl nostru” rostită de toţi cei prezenţi la groapă printre lacrimi şi suspine a reprezentat momentul de adio înainte de coborârea sicrielor în morminte.

 

De la cuplu fericit, la o imensă tragedie

Până la începutul acestei săptămâni, familia Cetin era una cât se poate de normală. Un tată cu afaceri prospere, o soţie frumoasă şi două fetiţe superbe.
Un cuplu despre care toată lumea spunea că este perfect şi o mamă care şi-a dus până în ziua crimei fetiţele la şcoală şi la grădiniţă. Nici măcar soţul sau tatăl, cei care îi erau zilnic aproape, nu au observat la ea, înainte de comiterea dublei crime, un comportament ieşit din comun care să-i pună pe gânduri.
Ceea ce a urmat în după-amiaza zilei de luni, o mamă transformată într-un asasin feroce, care şi-a omorât cu zeci de lovituri de cuţit fetele, după care s-a sinucis, aruncându-se de la geamul apartamentului în care s-a petrecut grozăvia, ar fi putut fi considerat, până în ziua fatidică, doar scenariul unui film horror de prost gust. Din păcate, nenorocirea din familia Cetin a întrecut orice limită pe care am fi putut-o bănui, îngrozind o lume întreagă şi sfâşiind sufletele unor oameni pentru care totul s-a năruit.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Adio, iubirile lui tata!.

Comentarii