Câţiva împătimiţi ai drumeţiilor montane au petrecut trecerea dintre ani într-o peşteră. Cu câteva ore înainte de ora zero a zilei de 1 ianuarie 2010, profesorul Călin Dănila, împreună cu trei dintre elevii săi, familia şi alţi prieteni şi-au început urcuşul spre mina Rarăului, unde aveau de gând să-şi petreacă noaptea de Revelion. Traseul urmat a fost prin Dealul Bodea şi Izvorul Alb.
Cinci ore de urcuş pe drum noroios
“După un urcuş de aproximativ cinci ore, cu rucsacii încărcaţi cu de toate, pe un drum noroios şi cu ploaia în spate, am ajuns la mină. Aceasta este o veche exploatare de minereu, situată sub vârful Rarău, având o galerie principală şi patru galerii secundare, din care una deschizându-se spre abruptul Rarăului, o prăpastie adâncă ce părea desprinsă din poveştile cu balauri. Când am ajuns la mină, fiul meu, Daniel, era în culmea fericirii, spunând că o să vedem liliecii şi o să explorăm mina!”, a spus Ramona Dănilă.
Dorinţele lui Daniel au fost îndeplinite, în galeriile secundare liliecii făcându-şi somnul de iarnă.
Revelion la lumina felinarelor
După ce au ajuns la mină, amatorii unui altfel de revelion au început pregătirile de instalare. Băieţii au blocat intrarea cu nişte buşteni găsiţi în mină şi cu o folie de polietilenă, pentru a tăia curentul.
Ceilalţi membri ai grupului au început “amenajarea” interiorului, astfel încât să se simtă confortabil. Au cărat cetină de brad, au instalat izoprenele şi sacii de dormit, au aprins felinarele care, împreună cu frontalele, au alungat întunericul negru ca smoală şi umbrele din colţuri.
“Temperatura în mină era cam de -2 grade (norocul nostru!), dat fiind că şi afară temperatura nu era foarte scăzută. După ce am terminat cu amenajările, am făcut focul în faţa minei şi am aşteptat venirea noului an cu cârnaţi prăjiţi, vin fiert, ceai şi multe glume. Toate astea pe lângă fum, dogoreala de la foc, frig în spate şi o doză mare de optimism şi veselie. După miezul nopţii, ne-am băgat în sacii de dormit şi ne-am culcat, vegheaţi, în bezna adâncă, de felinare”, a precizat conducătorul grupului, profesorul Călin Dănilă.
Daniel s-a simţit ca într-o poveste cu fraţii Grimm
“A doua zi, dimineaţă, primul lucru pe care l-am văzut era că ningea nesfârşit ca în poveştile fraţilor Grimm, iar de la intrarea minei, Rarăul se vedea masiv şi înceţoşat ca un munte din altă lume”, a povestit Daniel Ioan Dănilă, cel mai mic membru al grupului, în vârstă de numai 12 ani, dar care este şi cel mai tânăr alpinist din judeţ şi din ţară după ce a escaladat munţii din ţară, Alpii francezi şi Munţii Dolomiţi din Italia.
Pe 1 ianuarie, dis-de-dimineaţă, după ce toată lumea s-a trezit, a început explorarea minei. Au fotografiat liliecii încremeniţi în somnul lor neclintit, a urmat o oprire pe marginea abruptului Rarăului, la capătul unei galerii secundare, ziua terminându-se cu un popas la Cabana Rarău.
( 9 ian 2010, 13:22:16