Suceava a fost ieri în sărbătoare. Mii de oameni au ieşit pe străzile municipiului pentru a urmări evoluţia zecilor de grupuri de colindători şi urători, reunite în alaiul de datini şi obiceiuri „După datina străbună”, manifestare ce face parte din proiectul „Crăciun în Bucovina”, organizat de Consiliul Judeţean Suceava, prin Centrul Cultural Suceava.

 

A venit Ştefan cel Mare...

Parada formaţiilor a pornit la ora 12:00, de la Biblioteca „I.G. Sbiera”, s-a oprit pentru câteva minute în faţa oficialităţilor judeţene şi locale care se aflau în faţa Prefecturii Suceava, aici fiind întâmpinaţi de preşedintele Consiliului Judeţean Suceava, Gheorghe Flutur, primarul Sucevei, Ion Lungu, după care a continuat traseul până în centrul municipiului Suceava, pe esplanada Casei de Cultură, unde a fost amenajată şi o scenă specială, de unde s-a colindat, s-a urat şi jucat până la lăsarea serii.
„Vedeta” paradei populare a fost Ştefan cel Mare, călare pe cal, însoţit de mai mulţi străjeri de-ai săi, veniţi tocmai de la Vicovu de Sus. Sub denumirea de „Malanca” lui Ştefan cel Mare, grupul de la Vicovu de Sus a fost cel dintâi care a urcat pe scenă şi a susţinut un program de doine, colinde, urături şi obiceiuri de iarnă, aplaudate îndelung de public.

 

Parada măştilor a adus ninsoarea

Chiar dacă la începutul zilei de ieri nu era zăpadă şi parcă obiceiurilor de iarnă le lipsea ceva, după ora 13:00 a început să ningă liniştit, iar sucevenii s-au bucurat de un spectacol pe cinste.
Din peisajul paradei populare nu au lipsit căiuţii, urşii, caprele, mascaţii, care au întruchipat fel şi fel de personaje hazlii, irozii, fanfarele populare, grupurile de colindătoare, frumos îmbrăcate în costume populare, căruţe trase de falnici cai, în care se aflau colindători. Mulţi dintre artiştii populari care i-a colindat ieri pe suceveni erau îmbrăcaţi în sumane de postav, păstrate cu sfinţenie de la înaintaşi. Nu au lipsit „Anul Nou”, „Anul Vechi”, interpretate de copii.

 

Colindători de peste tot

Pe scena din centrul Sucevei au evoluat grupurile din Vicovu de Sus, Şcheia, Moara, Straja, Stroieşti, Botoşana, Mălini, Râşca, Vama, Dolhasca, Băgdăneşti (Corul bărbătesc „Flori de Măr” al Căminului Cultural din Râşca, dirijor profesor Mihaela Grădinaru), Comăneşti, Bosanci, Udeşti, Vârfu Câmpului – Botoşani, Ripiceni – Botoşani, Corlata, Hânţeşti, Volovăţ, Grăniceşti, Zvoriştea, Drăguşeni, Fundu Moldovei. Majoritatea formaţiilor au fost însoţite de primari, viceprimari, instructori, dirijori, din localităţile pe care le-au reprezentat în spectacol.

 

Jocul căiuţilor

La Zamostea, ca şi la Zvoriştea sau la Vârfu Câmpului, jocul căiuţilor reprezintă cel mai îndrăgit dans din alaiul tradiţional. Jocul este condus de către un dresor numit comis, care dirijează dansul prin pocnituri de bici. Strigăturile şi fondul muzical, alămurile şi bătăile de tobe completează frumuseţea spectacolului. Vorbe frumoase, de prosperitate şi belşug, au rostit cetele din Şcheia, Bosanci, Moara.
Urătorii, îmbrăcaţi în străvechi costume populare, păstrate cu sfinţenie în lăzile de zestre ale gospodinelor, şi colindele vechi i-au impresionat pe miile de spectatori, care s-au oprit pentru a admira explozia de culoare şi muzică din centrul Sucevei. Anul acest a impresionat şi grupul de căiuţi venit de la Botoşani, care aveau costume în culori foarte vesele, predominând albul, albastrul, dar şi cununile de flori multicolore.
Recuzita
Fiecare mascat a folosit pentru confecţionarea personajului pe care a vrut să-l prezinte în alai piele de oaie, boabe de fasole, cânepă, cârpe, pălării, lemn. După ce a ales o bucată de blană de oaie, a decupat loc pentru ochi şi nas, care la rândul lui este făcut din cârpe şi învelit într-un material, de obicei roşu, „că de atâta ger nasul s-a înroşit”, a tăiat şi semnul pentru gură. De obicei, ca masca să fie mai haioasă, gura se lasă „căscată”, printre „buze” zărindu-se doi, trei dinţi din fasole. Limba, depinde de ce vrea personajul să arate, poate să fie lungă, tot roşie, făcută din cârpe şi apoi aplicată pe blană, atârnând, sau poate să fie abia vizibilă. „Capra” se face dintr-o bucată de lemn cioplit, cu maxilarul inferior mobil, pentru a „clămpăni”, acoperită cu blană, iar coarnele ce îl împodobesc pot fi ale unui animal adevărat (capră, cerb) sau din lemn. Între coarne se pun mărgele şi basmale, panglici şi ciucuri coloraţi, oglinzi, beteală, flori artificiale şi naturale.
 

Mascaţii

„Mascaţii”, aşa după cum le spune toată lumea, organizaţi în diferite grupuri, s-au adunat pe străzile Sucevei aducând cu ei urături, jocul caprei, cerbului, ursului, dracilor, ţiganilor, jocul căiuţilor, în funcţie de zona de unde proveneau. Costumele, dansurile, colindele, strigăturile, măştile au fost diferite de la o zonă folclorică la alta. Recuzita grupurilor de colindători, mai ales măştile, care vorbesc cel mai mult despre imaginaţia şi umorul săteanului român, au fost confecţionate cu mult timp înainte de alaiul mascaţilor. Unii meşteri s-au specializat în confecţionarea costumelor, acestea devenind cu timpul adevărate podoabe de artă populară. Ceremonialul măştilor a cuprins muzică şi dans, măştile pline de expresivitate alcătuind un spectacol unic care a fost savurat din plin de publicul venit în centrul Sucevei.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Colinde, urături şi obiceiuri vechi, „După datina străbună”.

Comentarii