Calea ferată dintre Putna şi Nisipitu, care se întinde pe aproximativ 25 de kilometri, s-a transformat, în interval de un an, dintr-un traseu viabil, aflat în circuitul CFR, într-o linie feroviară distrusă, cu numeroase zone transformate într-o adunătură de fiare încovoiate, deformate ori rupte. Pe unele porţiuni, linia pur şi simplu a dispărut, distrusă de calamităţile de anul trecut şi luată de puhoaie ori furată.
Toate se întâmplă în condiţiile în care, oficial, linia nu este abandonată, ci se află în conservare.

Puţini sunt cei care să nu fi circulat ori măcar să fi auzit de trenul personal Suceava – Putna – Nisipitu, folosit cu precădere de navetişti. Până în vara lui 2008, deşi numărul călătorilor scăzuse de la an la an, iar cursele regulate au fost reduse, trenul continua să circule. Luna iulie a anului 2008, care a adus cumplite inundaţii în judeţul nostru, avea să distrugă grav, pe porţiuni întinse, linia ferată de după Putna. Puhoaiele revărsate de pe versanţi au „spălat” terasamentul căii ferate, linia fiind afectată grav pe mai multe porţiuni şi devenind impracticabilă.

 

Un peisaj dezolant

Cum inundaţiile de atunci au făcut prăpăd, case şi drumuri fiind distruse, priorităţile au fost altele, iar la calea ferată nu s-a intervenit în nici un fel. Cei 25 de kilometri de linie deveniţi impracticabili cuprind următorul traseu: Gura Putnei – Straja – Falcău – Brodina – Nisipitu, punctul terminus al traseului fiind în halta situată chiar în centrul satului ce aparţine de comuna Ulma.
Acum, la un an şi jumătate de la inundaţii, nici măcar bucăţile de copaci şi vegetaţie aduse de inundaţii pe linie nu au fost îndepărtate, iar degradarea este continuă.
Ascunsă imediat după Putna în pădure, linia ferată se apropie de şosea în zona Brodina – Paltin – Nisipitu, astfel că aici dezastrul se poate vedea cu uşurinţă. Suspendată deasupra apei, încovoiată şi îndoită de parcă ar fi de plastic, acoperită în alte părţi de crengi şi copaci, prăbuşită din cauza alunecărilor de teren, ori dispărută pe zeci de metri, linia pare abandonată de zeci de ani.

 

Şine de 12-15 metri, dezmembrate şi furate de hoţi

Alături de calamităţile naturale, la distrugerea căii ferate au început să contribuie şi oamenii. Pe de o parte, în zonele unde inundaţiile au distrus linia şi au rupt-o, s-au găsit imediat culegători care să-i găsească trebuinţă, bineînţeles cu concurenţa largă a personalului CFR, care a dat impresia că a abandonat linia.
În vara acestui an, s-au înregistrat şi două furturi din zone unde calea ferată era în stare bună. La Poliţia Transporturi Feroviare (TF) Rădăuţi sunt în lucru două dosare penale de furt de cale ferată, ambele pe porţiunea din zona Straja, în locuri greu accesibile, de pădure.
Într-un caz au fost sustrase trei şine a câte 12 metri fiecare, iar în celălalt patru şine a câte 15 metri, prejudiciul creat fiind estimat la aproximativ 3.500 de lei.

 

Furturile, sesizate cu mare întârziere

„Cazurile au fost sesizate de organele CFR cu mare întârziere, fiind semnalate după câteva luni de la producere. Credem că au fost furate pentru a fi folosite ca grinzi, probabil la construirea unor beciuri ori gatere. Hoţii au furat dintr-o zonă greu accesibilă, unde au putut acţiona fără a fi stingheriţi”, a precizat agentul şef Dumitru Strungariu, şeful postului TF Rădăuţi, care este de părere că şinele furate nu au fost duse la centrele de colectare, personalul acestora temându-se să le primească.
La cum se desfăşoară lucrurile în momentul de faţă, furturile par a depinde doar de utilitatea pe care o pot găsi hoţii pentru şine, verificarea periodică a căii ferate, asigurată teoretic de personalul de la Districtul L6 Gura Putnei, fiind ca şi inexistentă.

 

Unii nepăsători, alţii nostalgici

În localităţile tranzitate de această cale ferată, cei mai mulţi oameni nu prea deplâng faptul că trenul nu mai trece prin satul lor. Mulţi dintre ei au maşini, microbuzele care fac legătura cu municipiul Rădăuţi circulă foarte des şi îi iau din faţa porţii, astfel că întreruperea traficului feroviar nu i-a afectat foarte tare. Totuşi, starea dezastruoasă a căii ferate şi faptul că nimeni nu a făcut nimic după ce puhoaiele au lăsat dezastru în urmă îi face pe unii localnici să vorbească cu regret despre acest lucru, mai ales în cazul persoanelor în vârstă, care au copilărit şi au trăit văzând trenul trecând prin faţa porţii lor.
„Era foarte convenabilă, umbla lumea pe ea, erau şi trenuri de marfă, se duceau la Nisipitu, ori tocmai la ruşi. Când eram copil umbla trenul cu cărbuni, pe aburi, a circulat tot timpul, de când mă ştiu”, ne-a spus Constantin Aliţă, în vârstă de 64 de ani, din Nisipitu, care are casa la câţiva metri de linia ferată, acum ruptă şi acoperită de pământ.
Într-adevăr, după Nisipitu, linia ferată continuă, prin Ulma, şi apoi trece graniţa în Ucraina, însă nimeni nu îşi mai aduce aminte de câţi zeci de ani nici un tren nu a mai trecut de halta din Nisipitu.

 

Vilă grandioasă, ridicată şi apoi lăsată de izbelişte, în halta Straja

Frapantă privind lăsarea de izbelişte a unor bunuri în care s-au investit sume imense este şi situaţia unei imense vile de protocol ridicate în staţia de tren Straja. Construcţia ei a început la scurt timp după anul 2000, când director general al CFR a fost numit suceveanul Mihai Necolaiciuc. Halta minusculă, în care abia ajungeau câţiva oameni într-o zi, a fost considerată oaza de linişte perfectă pentru ridicarea vilei în care să se încingă petreceri pe cinste, pentru mai marii CFR.
Construcţia grandioasei vile, cu două nivele, în total dezacord cu peisajul sărăcăcios din haltă, a fost stopată brusc după debarcarea lui Necolaiciuc din funcţie, deşi se puseseră până şi geamuri termopan şi acoperiş, mai fiind de efectuat doar finisajul.
„Există oameni de la CFR care îi asigură paza, de ani de zile de când la ea nu s-a mai făcut absolut nimic. Toată lumea aşteaptă să se facă ceva cu această vilă, să fie terminată şi exploatată de CFR, ori vândută cuiva care ar vrea să o exploateze turistic”, a punctat agentul şef Dumitru Strungariu, care asistă de ani de zile la degradarea liniei ferate şi a obiectivelor de pe aceasta.
Pe hârtie, linia Putna – Nispitu, cu toate obiectivele ei, nu a fost abandonată de CNCF SA, ea fiind pe lista traseelor afectate de inundaţii şi care ar urma în viitor să intre într-un program de refacere.
În actualul ritm însă, în curând, din vechea structură nu va mai rămâne mai nimic, condiţii în care refacerea pare doar o glumă proastă.

 

Trenul de Putna merge cu cel mult 40 de km/h

Dacă linia Gura Putnei – Nisipitu a fost închisă, restul reţelei feroviare din zona Rădăuţi este şi aceasta la pământ. Cel mai elocvent exemplu, imediat ce pleacă din Gara Rădăuţi, trenul de Putna are restricţie de viteză, putând rula cu maxim 40 de kilometri până la capătul liniei. Foarte veche şi fără a fi îmbunătăţită, linia ferată nu suportă o viteză mai mare, condiţii în care nu mai trebuie să mire pe nimeni faptul că vagoanele sunt goale, transportul auto luând cea mai mare parte a călătorilor.
În prezent, la Putna mai ajung şase trenuri personale, de la Suceava şi Iaşi, care au maximum cinci vagoane, însă câteodată, vara, locomotiva a circulat şi cu câte un vagon.

Trenurile de marfă, doar o amintire

Traficul feroviar de marfă este şi acesta o amintire în zona Rădăuţi, fiind sistat complet de anul trecut. Şeful postului TF Rădăuţi a precizat că, acum câţiva ani, garniturile de transport marfă făceau regulat curse de la Rădăuţi şi Dorneşti spre Falcău, Putna şi chiar până la Nisipitu. Acum, nici o garnitură nu mai ajunge în Gara Rădăuţi.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Linie ferată de 25 kilometri, lăsată în paragină şi furată pe bucăţi.

Comentarii