Daniel Ioan Danilă are 12 ani, este elev la Şcoala “Al. I. Cuza”, Fălticeni, şi este unul din cei mai tineri alpinişti din judeţ. Părinţii fac şi ei alpinism şi l-au luat pe Daniel cu ei pe munte încă de când acesta avea un an. Până la 12 ani, Daniel a escaladat munţii din ţară şi a făcut multe excursii în Franţa, în Alpi, iar anul acesta a fost în Italia, în Dolomiţi, în Alpii italieni.
„Este greu să îţi imaginezi munţii Dolomiţi. Oricât de mult te-ai apropia cu gândul de ceea ce reprezintă, îţi vei da seama că eşti încă departe. Ca să le poţi înţelege măreţia, trebuie să fii acolo”, ne-a spus Daniel.

 

A urcat pe Monte Cristallo, la 3.000 de metri altitudine

Am aflat de la micul alpinist că traseul pe cablu şi pe pereţii masivi de piatră a durat cam şase ore, punându-i la încercare voinţa şi rezistenţa fizică, atât lui, cât şi coechipierilor. Pe Daniel îl interesează nu numai ceea ce escaladează, dar şi istoria locurilor respective. A fost mândru să ne spună că aceste „via ferrata”, care în italiană înseamnă “drum de fier”, au fost construite pentru prima dată în timpul Primului Război Mondial de austrieci şi italieni, pentru a căpăta poziţii cât mai strategice şi pentru a avea acces pe platourile altfel inaccesibile.
„Astăzi încă se mai văd galerii şi grote, tunele, ziduri, construcţii şi tranşee, urme ale luptelor crâncene purtate în aceşti munţi”, a spus alpinistul. Totodată, a mărturisit că traseul pe perete a fost greu şi nu lipsit de pericole, în unele locuri urcând pe pereţi verticali de stâncă, asiguraţi în hamuri şi lonje de escaladă.

 

„Kilometri întregi de stâncă, noi şi norii”

Aşa a descris Daniel priveliştea masivului văzut de acolo, de sus. „Parcă eram pe altă planetă, necunoscută şi sălbatică. Orice pas acolo trebuia făcut cu maximă atenţie, o cât de mică greşeală putea avea consecinţe grave”, a spus cu tărie Daniel.
A doua ascensiune a fost pe Marmolada, cel mai înalt masiv al Dolomiţilor, cu vârful de 3.343 m, Punta Penia. Daniel spune că a fost cel mai interesant traseu din întreaga expediţie. Urcuşul a început de la lacul Fedaia, 2.057 m, unde rocile calcaroase se înfrăţeau cu jnepenii şi lichenii. De la Rifugio Pian de Fiacconi, 2.626 m, a început escalada spre Marmolada, Punta Penia.

 

Traseu pe gheţar

Cu colţarii montaţi, a început urcuşul, care a durat cam două ore şi jumătate. „Traseul pe gheţar a fost o tură mai tehnică şi mai dificilă decât via ferrata, dar şi foarte spectaculoasă, cu o privelişte extraordinară. De sus, printre nori, se vedea lacul Fedaia, ca şi cum ar fi fost un jeleu verde, translucid”, ne-a mărturisit Daniel Dănilă. Ultima porţiune a fost cea mai dificilă pentru Daniel, fiind şi cea mai periculoasă parte a ascensiunii.

 

A cucerit Dolomiţii

„În sfârşit am ajuns pe vârf la 3.343 m, Marmolada, Punta Penia, cel mai înalt vârf din Dolomiţi. Ascensiunea a fost extraordinară şi a fost nevoie de multă atenţie din partea noastră pentru a ajunge aici”, a spus alpinistul de numai 12 ani.
A urmat coborârea, pe gheţar, din nou, şi pe via ferrata.
“După ce ai fost în Dolomiţi, vii acasă cu un singur gând, acela că într-o zi te vei întoarce”.
Impresionat de aceste călătorii, Daniel a spus că ideea de munte se schimbă după ce vezi măreţia acestora, şi după ce admiri spectacolul de nori pe care ţi-l oferă aproape în fiecare zi.
„Multă lume consideră Dolomiţii ca fiind cei mai frumoşi munţi din Europa, fără să fi mers acolo. Cred că o astfel de afirmaţie o poate face numai acela care a văzut cu adevărat Dolomiţii, care îi impresionează şi fascinează pe toţi cei care vor să-i cunoască”, a încheiat Daniel.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Alpinist la 12 ani.

Comentarii