În acte sunt orăşeni. În buletin figurează că locuiesc pe străzi cu nume răsunătoare, de pictori, de artişti, personalităţi sucevene şi naţionale, precum Ştefan Luchian, Vasile Pârvan, Victor Babeş, eroi ai războiului de Independenţă – Ecaterina Teodoroiu, sau chiar titani ai literaturii ruse, precum Lev Tolstoi.
Dar, în realitate, trăiesc pe uliţele pline de noroi ale unui sat care doar cu numele e cartier al municipiului reşedinţă de judeţ.

 

Cizmele de cauciuc, o modă necesară

Prima regulă care trebuie respectată, dacă te aventurezi pe “străzile” din Burdujeni Sat, este să te dotezi cu cizme de gumă, preferabil cât mai înalte. Pentru locuitorii acestui cartier al Sucevei, acestea sunt mereu “la modă”, mai bine zis o necesitate, pentru a putea circula prin valurile de glod în care ţi se afundă piciorul la fiecare pas.
“Acum e bine, să fi văzut cum era acum câteva zile, când a plouat”, îmi spune din mers Ionel Murariu, care, după ani şi ani de antrenament, se strecoară şerpeşte pe uliţa plină de glod, ochind imediat locurile în care noroiul a fost tercit de călcătura altuia, de roata unei maşini sau de copita unui cal.
E atât de bine pregătit, încât îşi permite să iasă la plimbare chiar şi cu pantofi, deşi orice pas greşit l-ar face să se cufunde în clisa maronie-negriciosă cel puţin până la glezne.

 

Copiii, căraţi în spate pentru a ajunge la şcoală

Locuitorii cartierului, care îşi dă arama pe faţă chiar din numele său, s-au adaptat cum au putut la condiţiile de trai.
Care nu şi-a permis maşină, cu care să intre şi să iasă în curte fără a se murdări pe haine, s-a dotat cu căruţă, care e la fel de bună pe aceste drumuri.
Care nu are nici una, nici alta, e condamnat să îşi care copiii în spinare, când îi trimite la şcoală, dacă vor ca aceştia să nu fie de râsul colegilor, la cât de murdari ar ieşi de pe uliţă.
“Să vezi cum e să cari în spate un copil mare de 11 ani, ca să nu ajungă plin de noroi la şcoală! Atunci să mă întrebi cum se circulă!”, îmi aruncă un răspuns nervos o femeie care se avântă prin glodul de pe strada Lev Tolstoi, conştientă că hainele ei sunt deja compromise.
De fapt, asta e a doua regulă pe care trebuie să o urmezi dacă vii în acest cartier. Mi-o spune amuzat de situaţie un bărbat care e în vizită la un prieten, deşi a venit îmbrăcat într-o salopetă de muncitor, stropită cu var şi tivită cu noroi pe margini: “E belea mare aici! Nici nu te poţi îmbrăca cu haine normale dacă vii în vizită la cineva. Mai bine le iei ca schimburi, şi după ce ajungi te îmbraci cu ele, iar la plecare le înlocuieşti”.
Mi-e greu să îmi imaginez o nuntă pe uliţele acestui cartier de oraş, cu nuntaşi la costum şi o mireasă îmbrăcată în alb…

 

Drumul spre iad, pavat cu intenţii bune

Teoretic, locuitorii acestui cartier beneficiază de aceleaşi facilităţi ca şi restul sucevenilor – apă, canalizare, termoficare, gaz metan. Practic, nu au nimic.
Ba da, au apa de fântână, WC-ul din fundul curţii, focul din sobă şi butelii la aragaz, adică aceleaşi condiţii ca într-un cătun pierdut prin munţi.
Primele lucruri care s-au făcut cu adevărat pentru ei, să beneficieze de utilităţi, în special apă potabilă şi canalizare, le-au adus mai multă mizerie şi chin în ultimii doi ani.
Cam atât au de când au început lucrările de extindere a reţelelor de apă şi canalizare şi în acest cartier defavorizat al Sucevei.
“Drumul spre iad e pavat cu intenţii bune”, spune o vorbă de duh, care se adevereşte încă o dată. Lucrările menite să le facă viaţa mai uşoară şi să le ofere condiţii mai bune de trai le-au transformat viaţa într-un iad, în cei doi ani de când au început.
Noroiul se întinde peste tot, cât vezi cu ochii, drumurile sunt aproape inaccesibile, camioanele se afundă aproape zi de zi în şanţurile săpate pe marginea drumului şi uitate de constructori doar cu o mână de pământ şi balast aruncate în ele, încât şi singurele mijloace de transport în comun care mai ajungeau în acest cartier parcă uitat de civilizaţie refuză să se mai aventureze aici.
“De luni, maxi-taxi 15 nu mai vine în Burdujeni Sat. Aşa mi-a zis şoferul. Nu vor să îşi distrugă maşina pe aici”, spune Aneta Duţuc, care mai aşteaptă încă ziua în care cei care au săpat şanţuri pe strada lor, 22 Decembrie, să vină să toarne şi ceva balast peste pământul pe care l-au răscolit şi l-au lăsat să fie bătătorit de paşii oamenilor.

 

„Mai repede se lucra pe vremuri...”

“Nu avem nimic cu primăria, că măcar a vrut să facă ceva pentru noi. Dar cei care muncesc aici îşi bat joc de noi. Mai repede se lucra pe vremuri, când aveau doar o sapă şi un târnăcop, decât acum când au utilaje fel de fel”, spune un bărbat, amărât să tot vadă străzile făcute vraişte şi copiii obligaţi să circule printre maşini, pentru că trotuarele drumului principal, singurul asfaltat, sunt pline de pământul scos din şanţuri, ori de mormane de nisip şi pietriş.
Deşi lucrările au început prin ianuarie 2008, cei din cartier nu au nici acum acces la utilităţile pentru care au îndurat atâtea. Unii dintre ei s-au racordat ilegal la canalizarea făcută, care nu e funcţională însă, încât mizeria lor se adună undeva, gata să răbufnească în cine ştie ce colţ de cartier.
“Cum să termine când toată vara i-am văzut dormind cât era ziua de lungă la marginea pădurii? Uite acolo, lângă releu, îţi arăt un loc care e bătucit de spinările lor, unde au dormit”, spune cu obidă şi Ciprian Rusu.
La plecare, ne întâlnim cu poştaşul cartierului. Surprinzător, deşi are de parcurs un traseu de coşmar, e îmbrăcat elegant, cu blugi şi pantofi de piele.
“Azi am lăsat cizmele acasă, mă dureau rinichii de cât am mers cu ele prin noroiul rece. Trebuie să mai respire şi picioarele. Iar blugii mi s-au udat oricum până sus şi aşa am stat cât era ziua de lungă”, mărturiseşte Petru Magazin, împăcat cu sine şi cu greutăţile pe care le are de înfruntat în fiecare zi în care duce scrisori, ziare şi veşti celor din Burdujeni Sat.
Poate că asta e a treia regulă care dictează aici – să înveţi să îţi accepţi situaţia şi să te descurci cu ea, oricât de mizerabilă ar fi.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Cartier al Sucevei, sufocat de glodul uliţelor.

Comentarii