Satul Slătioara, comuna Stulpicani, a fost, weekendul trecut, timp de două zile, gazda manifestărilor reunite sub genericul „Ne cheamă satul”, la care au participat peste 100 de slătioreni veniţi din toate colţurile ţării.

 

115 ani de învăţământ în satul Slătioara

În luna septembrie s-au împlinit 115 ani de la inaugurarea cursurilor şcolare de stat în satul Slătioara. Din 1894, cu unele întreruperi în perioada Primului şi a celui de-al Doilea Război Mondial, Slătioara a beneficiat de continuitate în învăţământ.
Aşa cum am aflat de la prof. Mircea Mihalea, în cadrul simpozionului „115 ani de învăţământ în satul Slătioara”, desfăşurat sâmbătă, la Şcoala cu clasele I – VIII din Slătioara, prima şcoală din acest sat a fost construită între anii 1892 – 1894. Primul învăţător stabil la Slătioara a fost Gheorghe Gheorghiu, care i-a îndrumat pe copii timp de 30 de ani şi care în 1918, întors din război şi cu sănătatea şubrezită, a reparat împreună cu sătenii şcoala distrusă şi a reluat învăţământul la Slătioara.

 

Expoziţie de pictură Nistor Lucan şi de desene Irina Ursachi

Expoziţia de grafică şi acuarelă a elevei din Slătioara Irina Ursachi şi expoziţia de grafică, pictură şi icoane pe lemn a câmpulungeanului Nistor Lucan a fost vernisată sâmbătă la prânz, la Şcoala din Slătioara, în prezenţa localnicilor, a invitaţilor şi a elevilor şcolii, fiind un punct de atracţie în cele două zile de manifestări culturale.

 

Au ajuns la Slătioara din toate colţurile ţării la prima întâlnire după 50 de ani

Întorşi în sat, de la Constanţa, Timişoara, Gorj, Cluj, Braşov, Arad, Iaşi, Bacău, Neamţ, fiii satului s-au întâlnit cu toţii la Căminul Cultural, mulţi dintre ei sosind şi cu o oră mai devreme decât cea trecută în program, dornici de a se revedea.
Şi pentru că au fost multe de povestit la taifasul între oaspeţi şi localnici, început seara la Căminul Cultural şi terminat spre miezul nopţii, slătiorenii au umplut mesele cu bucate şi băuturi alese, dintre care nu au lipsit gustoasele sarmale bucovinene, păstrăvul, dulciurile de casă, afinata.

 

Slătioara - trecut, prezent şi viitor

Pentru că mulţi din cei veniţi din alte judeţe au tot întrebat „Ce mai este pe acasă?”, în cadrul întâlnirii de la Căminul Cultural Slătioara, primarul Vasile Ostanschi le-a adus aminte câte ceva despre trecut, ce se întâmplă astăzi în comuna Stulpicani şi mai ales care este viitorul economic şi social al acestei comunei.

 

Monografia „Slătioara Bucovineană – oameni şi locuri”

Primul argument care l-a determinat pe profesorul pensionar Mircea Mihalea să scrie monografia satului Slătioara, comuna Stulpicani, a fost acela de a face cunoscut consătenilor şi tinerilor locul unde s-au născut şi au crescut, unde au trăit bunicii şi străbunicii, unde au ascultat primele cântece şi primele poveşti despre faptele de vitejie ale strămoşilor de pe aceste meleaguri.
În dorinţa de a realiza o lucrare amplă, cu cât mai multe aspecte concrete despre satul Slătioara şi oamenii săi, Mircea Mihalea a petrecut în ultimii ani mii de ore în arhive, a discutat cu bătrânii satului, culegând informaţii preţioase cu privire la viaţa şi preocupările slătiorenilor de-a lungul timpului. Autorul a avut în vedere în acest temerar demers şi faptul că aici, la poalele muntelui Todirescu, se găseşte una din cele mai importante rezervaţii naturale din România, Codrul secular de la Slătioara, care poate redeveni un important punct de atracţie turistică şi ştiinţifică.

 

Cinstirea străbunilor

Duminică, aproape 200 de slătioreni s-au adunat cu mic cu mare la biserica din sat pentru a cinsti memoria străbunilor, bunicilor şi părinţilor în cadrul unei slujbe de pomenire a celor dragi, plecaţi în lumea drepţilor. Aşa cum este tradiţia, cei mai mulţi localnici au răspuns invitaţiei preotului pentru această slujbă deosebită venind îmbrăcaţi în tradiţionalele costume populare .
„Ideea întâlnirii „Fiilor satului” a lansat-o preotul din sat, Ilie Ursachi, care a dorit ca toţi cei care sunt plecaţi în toată ţara să vină să se întâlnească, să-şi vadă moşii şi străbunii, să-i cinstească pe cei dispăruţi”, ne-a spus Mircea Mihalea.
După slujba de duminică, Căminul Cultural Slătioara a găzduit spectacolul folcloric „Cântec, joc şi voie bună” prezentat de Ansamblul artistic „Rarăul” din Câmpulung Moldovenesc.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului La Slătioara, „Ne cheamă satul”.

Comentarii