Cei trei fraţi care au trăit luni de zile într-un vagon părăsit, despre a căror poveste am relatat în cotidianul nostru în luna februarie a acestui an, şi care, după ce au fost preluaţi de Protecţia Copilului, au fost luaţi în îngrijire de o femeie din Maramureş, au ajuns din nou în stradă.
Hoinărind din loc în loc şi dormind pe unde apucă, aceştia creează din nou probleme poliţiei, furând pentru a face rost de bani de mâncare.

 

Cei trei fraţi, Remus, care se apropie de 18 ani, Emanuel, cu un an şi jumătate mai mic, şi Petrică Mihai, care abia are 14 ani, reprezintă exemplul tipic de copii care au un viitor sumbru în faţă din cauza familiei destrămate din care fac parte.
În 2006, părinţii, care locuiau în Burla, au divorţat, iar instanţa a decis ca cei trei să rămână în îngrijirea tatălui, care după divorţ s-a mutat în comuna natală din Tulcea. Acolo au stat puţină vreme, tatăl lor plecând la muncă în străinătate, iar cei trei întorcându-se la Burla, la mamă. Nici femeia nu prea le-a purtat de grijă, ea mai având în îngrijire cinci copii şi fiind într-o situaţie financiară extrem de precară.
De altfel, minorii s-au şi plâns că mama i-a alungat de acasă, astfel că nu au avut altă soluţie decât să-şi ia lumea în cap.
Din 2007, cei trei fraţi au ajuns hoinari pe străzi, mai întâi în Rădăuţi, unde furau biciclete şi le vindeau pentru bani de mâncare, şi apoi în municipiului Suceava.

 

Viaţa, între cerşetorie, trai sub pod şi în vagon

Au locuit sub podul de peste râul Suceava, de lângă Bazar, la locuinţa unor romi din Iţcani (care le dădeau de mâncare în schimbul banilor aduşi zilnic din cerşit), iar la un moment dat, la finele anului trecut, şi-au amenajat propria locuinţă într-un vagon dezafectat, lăsat în paragină în apropiere de Gara Burdujeni.
În acel vagon, în care aveau un reşou, îşi făcuseră un pat, ba aveau şi un dulăpior şi o yală la uşa de la intrare, şi-au petrecut iarna 2008-2009. Pentru a-şi face rost de mâncare şi bunuri cu care să-şi „decoreze” locuinţa, minorii s-au apucat de furat din birourile de reparaţie şi întreţinere a căii ferate. Intrau prin efracţie şi goleau frigidere de murături, ceapă, slănină şi ce mai găseau.

 

„Am furat de multe ori ca să nu murim de foame”

La începutul lunii februarie, în ziarul nostru am publicat un reportaj cu privire la cei trei şi viaţa lor într-un vagon.
„Am furat de multe ori ca să nu murim de foame”, era mărturisirea şocantă a celor trei.
Direcţia de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Suceava s-a sesizat cu privire la aceşti minori, ei fiind internaţi în regim de urgenţă, la Centrul de primire minori Suceava.
La scurt timp, o femeie din Maramureş, care citise despre drama celor trei, a contactat Protecţia Copilului, anunţând că vrea să îi ia în îngrijire. Minorii au ajuns la noua lor casă, au stat acolo în jur de şase luni, după care au reapărut pe străzi la Suceava.
„Nu putem preciza cu exactitate data, însă de aproximativ o lună au revenit la Suceava. În noaptea de 20 spre 21 septembrie am avut un furt în acelaşi birou de reparaţii CFR în care ei mai intraseră pe când locuiau în vagon. Din cercetări a rezultat că unul dintre fraţi, Emanuel, este autorul, alături de un alt minor care hoinăreşte pe străzi cu cei trei. I-am găsit în zona podului de peste râul Suceava şi şi-au recunoscut fapta”, a precizat comisarul Florin Catană, şeful Serviciului Judeţean al Poliţiei de Transporturi Feroviare Suceava, el şi colegii săi cunoscându-i deja foarte bine pe cei trei.

 

Îi mai poate ajuta cineva pe aceşti copii?

Despre motivele care au făcut ca minorii să ajungă din nou în stradă nu am putut afla prea multe. Reprezentanţii de la Protecţia Copilului au aflat de la noi că minorii s-au întors în stradă, iar la telefonul mobil aparţinând femeii care i-a luat în îngrijire nu răspunde nimeni.
Având în vedere însă firea lor, este de presupus că au fugit de la locuinţa din Maramureş. În februarie, când au fost ridicaţi din vagon, ar fi vrut să rămână acolo şi au ameninţat că nu au de gând să stea într-o casă de copii. După ani petrecuţi în stradă şi trai în compania unor indivizi dubioşi, minorii au ajuns să creadă că acolo le este locul, iar răul a devenit bine pentru ei.
Nici unul nu are mai mult de patru clase absolvite, fumează şi stau flămânzi cu zilele, însă s-au obişnuit cu această viaţă şi, dacă nu se intervine, şansele lor de reabilitare sunt minime.
Rămâne de văzut dacă autorităţile responsabile vor mai încerca să-i ajute cumva, în ideea de a le mai da o şansă în viaţă.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Dintr-un vagon dezafectat, la o mamă adoptivă, acum din nou în stradă.

Comentarii